Prolapsul genital: cauze, simptome, tratament și prevenție

Prolapsul genital este o afecțiune ginecologică frecventă, mai ales în rândul femeilor care au născut vaginal, în special după mai multe sarcini. Această problemă apare atunci când organele pelvine – uterul, vezica urinară, rectul sau vaginul – coboară din poziția lor normală și pot ieși parțial sau complet din vagin. Este o afecțiune comună, dar multe femei evită să discute despre ea, din jenă sau din necunoaștere, deși poate afecta semnificativ calitatea vieții.

Ce este prolapsul genital?

Prolapsul genital apare atunci când mușchii și ligamentele planșeului pelvin (care susțin organele interne) slăbesc sau se deteriorează. Acest lucru permite organelor pelvine – cum ar fi uterul, vezica urinară, rectul sau vaginul – să coboare sau chiar să proemineze în exterior prin deschiderea vaginală.

Tipuri de prolaps genital:

1. Prolaps uterin – uterul coboară în vagin sau în afara acestuia.

2. Cistocel – vezica urinară coboară în peretele anterior al vaginului.

3. Rectocel – rectul se bombează în peretele posterior al vaginului.

4. Enterocel – intestinul subțire se împinge în partea superioară a vaginului.

5. Prolaps vaginal total – după histerectomie, partea superioară a vaginului se prăbușește spre exterior.

Cauzele prolapsului genital

Prolapsul genital este rezultatul slăbirii musculaturii și țesuturilor conjunctive ale planșeului pelvin. Cauzele frecvente includ:

• Nașteri vaginale multiple sau dificile

• Sarcina, în special dacă bebelușul a fost mare

• Menopauza (scăderea estrogenului afectează tonusul muscular)

• Îmbătrânirea și pierderea masei musculare

• Obezitatea

• Constipația cronică

• Ridicarea frecventă de greutăți mari

• Tuse cronică (bronșită, fumat)

• Intervenții chirurgicale pelvine anterioare

Simptomele prolapsului genital

Simptomele pot varia în funcție de tipul și gravitatea prolapsului. În stadii incipiente, pot fi discrete sau chiar absente. Pe măsură ce prolapsul avansează, pot apărea:

• Senzație de presiune sau „greutate” în zona pelvină

• Umflătură vizibilă sau palpabilă în deschiderea vaginală

• Disconfort sau durere la mers, stat în picioare sau efort fizic

• Incontinență urinară sau senzație de golire incompletă a vezicii

• Constipație sau dificultăți la defecație

• Durere în timpul actului sexual (dispareunie)

• Infecții urinare recurente

Diagnostic

Diagnosticul prolapsului genital este pus de medicul ginecolog, în urma:

• Unui examen pelvin fizic

• Uneori, poate fi recomandată o ecografie transvaginală, o urodinamografie sau un RMN pelvin pentru evaluarea extinderii prolapsului și afectarea funcțională.

Tratamentul prolapsului genital

Tratamentul depinde de severitatea prolapsului, vârsta pacientei, starea generală de sănătate și dorința de a avea copii în viitor.

1. Tratament conservator

Este indicat în formele ușoare sau moderate:

• Exerciții Kegel – întărirea musculaturii pelvine (eficiente în stadii incipiente)

• Pesar vaginal – un dispozitiv din silicon introdus în vagin care susține organele căzute

• Terapie hormonală locală cu estrogen (la menopauză), pentru întărirea țesuturilor vaginale

2. Tratament chirurgical

Este recomandat în cazurile severe sau dacă metodele conservatoare nu dau rezultate:

• Histerectomie vaginală (dacă uterul este prolapsat)

• Colporafie anterioară/posterioară – repararea pereților vaginali

• Suspensia vaginală sau uterină – fixarea organelor la structuri mai stabile

• Colpocleizis – închiderea vaginului (doar pentru femeile în vârstă care nu mai sunt active sexual)

Prevenția prolapsului genital

Deși unele cauze nu pot fi evitate (nașterea sau vârsta), există măsuri eficiente de prevenție:

• Practicarea regulată a exercițiilor Kegel

• Evitarea constipației (dietă bogată în fibre, hidratare)

• Evitarea ridicării greutăților mari

• Menținerea greutății corporale optime

• Tratarea promptă a tusei cronice

• Menținerea tonusului pelvin și abdominal prin sport moderat

Viața cu prolaps genital

Multe femei pot trăi cu un prolaps ușor fără disconfort major, mai ales dacă folosesc pesar sau fac exerciții regulate. Cu toate acestea, dacă simptomele afectează calitatea vieții, este important să ceară ajutor medical. Intervențiile moderne, minim invazive, pot reda confortul, mobilitatea și încrederea în sine.

Concluzie

Prolapsul genital este o afecțiune comună, dar care poate fi gestionată eficient dacă este diagnosticată la timp. Femeile nu ar trebui să sufere în tăcere sau să considere că e o parte „normală” a îmbătrânirii. Discuția deschisă cu un medic ginecolog și aplicarea măsurilor de prevenție și tratament pot face o diferență semnificativă în viața de zi cu zi.