Parintele permisiv si parintele autoritar

Libertate totala sau restrictii pentru educarea copilului?

Majoritatea parintilor si expertilor sunt deacord ca limitele stabilite copiilor nu sunt doar binevenite dar si necesare in educarea copilului. Pe de alta parte exista o categorie de parinti care cred ca limitele inhiba personalitatea copilului si impiedica dezvoltarea sa creativa. Hai sa clarificam totusi ce e mai bine pentru copil!

Copilul – rege sau educatie fara de legi

“Pana la nasterea copilului am crezut ca stapan in casa e tata, dupa nasterea lui Ionut am inteles ca stapan a devenit el” – afirma o mamica.

Copilul fara limite are mult timp liber si de cele mai multe ori nici nu stie ce sa faca cu el, cu ce sa se ocupe. El nu realizeaza ce este bine si ce este rau, ce se poate si ce nu se poate. Fiind o fire usor schimbatoare – acum vrea una dupa care vrea cu totul alta, iar mai tarziu realizeaza ca nu mai vrea ceea ce au vrut mai inainte.

In final, are mofturi pentru ca nu stie ce isi doreste. Este dezorientat in spatiu, in timp, in dorinte etc. si asta nu e tot. Mai rau este faptul, ca poate face ceea ce vrea si nu vede nimic rau in asta. Este liber – deci totul i se poate, iar actiunile sale nu sunt pedepsite ca „sa nu-i fie omorita individualitatea”. In asa caz nu vei avea nici o autoritate in fata copilului.

Din pacate, copilul care nu cunoaste limite acasa le va cunoaste in societate – in strada, la politie, penitenciar, etc.

Stabileste limite in educarea copilului – ce nu are voie sa faca copilul

Copii sunt liberi sa faca ceea ce vor in limetele stabilite de maturi. Cand limitele sunt bine conturate le este tuturor mult mai usor. Toti stiu ce au de facut – apare o ordine clara in actiuni, comportament, stima reciproca si ceva timp pentru maturi.

Limitele de mai jos sunt doar un exemplu, fiecare familie stabilindu-si limitele proprii. E o tendinta permanenta in care trebuie sa explici copilului ce se poate si ce nu se poate, de ce se procedeaza intr-un fel sau altul, repetind de cite ori este nevoie pentru a se intelege.

Limitele, regulile necesare de respectat:

• Orarul de zi – somn, masa, igiena personala.
• Respect fata de maturi si membrii familiei.
• Nu agresiei fizice, capriciilor si mofturilor nemotivate. Odata indeplinite poftele cresc si mai mult si copilul devine oricum nefericit pentru ca nu i se indeplinesc toate dorintele.
• Stapanirea de sine – rabdarea, care trebuie cultivata. Pentru un copil a astepta 1-2 minute e o incercare grea si o mare suferinta ca nu primeste lucrul dorit la moment.
• Timpul petrecut la TV, mobil si internet.
• Comportamentul – la masa si in public.

Limitele pe care i le stabilesti copilului nu trebuie sa fie infinite. Educarea copilului, in mod restrictionat, va fi inhibat, limitat in gandire si creativitate.

Atentie!

Daca copilul are pofte ce nu vor fi indeplinite e important sa-i explici, ca nu poate obtine tot ce isi doreste si nu poate face totul ce vrea. Cuprinde-l, uita-te in ochi si explica-i de ce nu se poate realiza dorinta sa. Apoi, sustrage-i atentia, spre exemplu, printr-o povestioara despre cum ai trecut tu la vremea ta peste asta. Copiilor le plac istoriile cu parintii.

Ofera-i libertate:

• Respecta personalitatea copilului – preferinte proprii in majoritate domeniilor. Daca e mai maricel ofera-i posibilitatea sa faca muzica, arta, sport etc. – ceea ce ii place, fara a impune preferintele tale.

• Incurajeaza si stimuleaza curiozitatea si dorinta de a invata lumea, independent. Copilul trebuie sa se invete singur sa-si caute ocupatie si sa se poata juca in singuratate. Prin joaca se formeaza identitatea copilului. Astfel si tu vei avea ceva timp pentru treburile casnice.

• Lasa-l sa traiasca viata proprie – greseste, cade, se loveste, obtine experienta personala si creaza relatii cu colegii. Nu controla fiecare pas, nu il supraproteja, nu te implica in relatiile cu colegii, doar daca e ceva grav – agresie fizica, dauna sanatatii etc. Ar fi cazul sa inveti copilul sa analizeze rezultatele bune sau rele ale unei actiuni si ce va fi intr-un caz sau altul, dar nicidecum nu decide pentru el.

Atentie!

Prima reactie e a copilului la „Nu se poate” este plansul, prin care isi arata nemultumirea. E unicul instrument care il poseda contra parintilor si trebuie sa-l utilizeze. Nu e nimic rau daca va plange ceva timp (e vorba de citeva minute, nu ore), ba dupa parerea unor psihologi ii va fi de folos – va constientiza ca nu totul i se pune la picioare.

Cedezi ori nu rugamintelor copilului?

Multi parinti sunt blocati la hotarele intre muza si dictator. Oare unde e limita? Daca copilul mai cere o ora la internet ii permiti ori nu? Ori copilul iti aduce argumente forte la care usor cedezi, ori simte slabiciunea ta si stie cand poate profita de ea.

Fermitatea parintilor este necesara pentru a pastra autoritatea parintesca. Severitatea educatiei da roade doar daca limitele se respecta in permanenta. Cand odata se respecta si altadata nu, copilul va face tot posibilul sa obtina cele dorite si primul lui argument va fi ca data trecuta i s-a permis.

Sigur, ca se fac si exceptii. Cand regulile mereu se respecta nu se intampla nimic daca nu s-a respectat odata, dar atunci cand se respecta doar din uneori, este mult mai greu de cerut disciplina.

Concluzii si sfaturi in educarea copilului:

Copilul nu este rege, in jurul caruia toti danseaza. Copii trebuie sa fie liberi sa faca ceea ce vor in limetele conturate de catre maturi. Limitele se stabilesc in domeniul regimului, sanatatii, securitatii si comportamentului care odata aprobate trebuiesc respectate cu fermitate. Se acorda mult timp explicatiilor ce se poate si ce de ce nu se poate.

Pentru dezvoltarea libera a copiilor e nevoie de libertate. Se stimuleaza independenta in actiuni, curiozitatea si dorinta de a cunoaste lumea, se respecta referinte proprii. Copilul traieste viata proprie. Parintii pot sa invete copilul sa analizeze rezultatele bune sau rele ale unei actiuni si ce va fi intr-un caz sau altul, dar nicidecum nu va decide in locul lui.