Nefroptoza (prolaps renal) – simptome, cauze, tratament

Nefroptoza este o mobilitate patologică a rinichiului, manifestată prin deplasarea organului dincolo de patul său anatomic. Nefroptoza minoră și moderată este asimptomatică; cu încălcări ale urodinamicii și hemodinamicii, apar dureri de spate, hematurie, hipertensiune arterială, pielonefrită, hidronefroză, nefrolitiază. Recunoașterea patologiei se realizează folosind usg, urografie excretorie, angiografie, MSCT, nefroscintigrafie. Tratamentul chirurgical este necesar pentru modificările secundare și constă în fixarea rinichiului în poziția sa anatomic corectă – nefropexie.

In mod normal, rinichii au o anumita mobilitate fiziologica: de exemplu, cu efort fizic sau act de respiratie, rinichii sunt deplasati in limita admisa, nedepasind inaltimea corpului unei vertebre lombare. În cazul în care deplasarea în jos a rinichiului cu o poziție verticală a corpului depășește 2 cm, iar cu respirație forțată – 3-5 cm, putem vorbi despre mobilitatea patologică a rinichiului sau nefroptoză.

Rinichiul drept este de obicei la 2 cm sub cel stâng; la copii, rinichii sunt situati sub limita normala si ocupa o pozitie fiziologica pana la varsta de 8-10 ani. În patul lor anatomic, rinichii sunt fixați de ligamente, fascia înconjurătoare și țesutul adipos perinefric. Nefroptoza este mai frecventă la femei (1,5%) decât la bărbați (0,1%) și este de obicei pe partea dreaptă.

Cauzele nefroptozei

Spre deosebire de distopia renală congenitală, această patologie este o afecțiune dobândită. Modificările patologice ale aparatului care ține rinichiul – ligamentele peritoneale, patul renal (fascia, diafragma, mușchii spatelui inferior și peretele abdominal), structurile proprii grase și fasciale – duc la dezvoltarea nefroptozei. Hipermobilitatea rinichilor se poate datora și unei scăderi a capsulei sale grase sau unei poziții incorecte a vaselor pediculului renal.

La dezvoltarea nefroptozei predispun:

• tonus muscular scăzut al peretelui abdominal
• pierdere bruscă în greutate
• muncă fizică grea
• leziuni ale regiunii lombare.

Boala se găsește adesea la persoanele cu slăbiciune sistemică a țesutului conjunctiv și a aparatului ligamentar – hipermobilitatea articulațiilor, visceroptoză, miopie etc. Persoanele cu anumite profesii sunt cele mai susceptibile la nefroptoză: șoferii (datorită vibrației experimentate în mod constant), chirurgi și coafori (datorită șederii lungi în poziție verticală).

Prolapsul renal poate fi combinat cu diferite anomalii congenitale ale scheletului – subdezvoltarea sau absența coastelor, încălcarea poziției vertebrelor lombare. În timpul pubertății, nefroptoza poate apărea la adolescenții de tip constituțional astenic, precum și ca urmare a unei schimbări rapide a proporțiilor corpului în timpul creșterii rapide. La femei, patologia se poate datora numeroaselor sarcini și nașteri, în special unui făt mare.

Simptome nefroptoză

În stadiul inițial, în timpul inspirației, rinichiul este palpat prin peretele abdominal anterior, iar în timpul expirației se ascunde în hipocondru. În poziție verticală, pacienții pot fi deranjați de dureri de spate, disconfort și greutate în abdomen, care dispar în decubit dorsal. Cu o coborâre moderată în poziție verticală, întregul rinichi este deplasat sub linia hipocondrului, cu toate acestea, poate fi fixat fără durere manual. Durerea în partea inferioară a spatelui este mai accentuată, uneori extinzându-se pe tot abdomenul, agravată de efort și dispare atunci când rinichiul îi ia locul.

Cu nefroptoza de gradul III, în orice poziție a corpului, rinichiul se află sub arcul costal. Durerile abdominale și lombare devin permanente, nu dispar în decubit dorsal. Pot apărea colici renale, tulburări ale funcției tractului gastrointestinal, afecțiuni neurastenice, hipertensiune arterială renovasculară.

Dezvoltarea unui sindrom renal dureros este asociată cu o posibilă inflexiune a ureterului și o încălcare a trecerii urinei, întinderea nervilor, precum și o inflexiune a vaselor renale, ceea ce duce la ischemie a rinichilor. Simptomele neurastenice (dureri de cap, oboseală, iritabilitate, amețeli, tahicardie, insomnie) se datorează probabil durerii pelvine cronice. Din partea tractului gastrointestinal, se determină pierderea poftei de mâncare, greață, greutate în regiunea epigastrică, constipație sau, dimpotrivă, diaree. Urina dezvăluie hematuri, proteinurie; în caz de aderare a pielonefritei – piurie.

Complicații

Urostaza periodică sau permanentă cauzată de o îndoire a ureterului creează condiții pentru dezvoltarea infecției la rinichi și adăugarea pielonefritei, cistitei. În aceste cazuri, urinarea devine dureroasă și frecventă, se observă frisoane, febră și urină tulbure cu un miros neobișnuit. În viitor, pe fondul urostazei, crește probabilitatea dezvoltării hidronefrozei și a pietrelor la rinichi.

Datorită tensiunii și îndoirii vaselor care hrănesc rinichiul, o creștere persistentă a tensiunii arteriale se dezvoltă odată cu crizele hipertensive. Hipertensiunea renală se caracterizează prin tensiune arterială extrem de ridicată, care ajunge uneori la 280/160 mm Hg. Torsiunea pediculului vascular al rinichiului duce la vena locală și limfostază. Cu nefroptoză bilaterală, semnele precoce ale insuficienței renale cresc – umflarea extremităților, oboseală, greață, ascita, cefalee. Pacienții pot necesita hemodializă sau transplant de rinichi.

Diagnosticare

Recunoașterea nefroptozei se bazează pe plângerile pacientului, datele de examinare, palparea rinichiului, rezultatele diagnosticului de laborator și instrumental. Examinarea se efectuează în poziția pacientului, nu numai întins, ci și în picioare. Efectuarea palpării polipoziționale a abdomenului relevă mobilitatea și deplasarea rinichiului. Măsurarea și monitorizarea tensiunii arteriale arată o creștere a valorilor tensiunii arteriale cu 15-30 mm Hg la schimbarea poziţiei orizontale a corpului într-una verticală. În analizele de urină se determină eritrociturie, proteinurie, leucociturie, bacteriurie.

Ecografia rinichilor. Se desfășoară într-o poziție în picioare și întinsă, reflectă localizarea rinichiului, se modifică locația acestuia în funcție de poziția corpului. Cu ajutorul sonografiei, este posibil să se detecteze inflamația în țesutul renal, calculii, dilatația hidronefrotică a complexului pelvicaliceal. Examinarea cu ultrasunete a vaselor renale este necesară pentru a vizualiza patul vascular al rinichiului, pentru a determina parametrii fluxului sanguin și gradul de tulburare hemodinamică renală.

Diagnosticare cu raze X. Urografia excretorie permite aprecierea gradului de prolaps patologic al rinichiului în raport cu vertebrele lombare, rotația rinichiului. Urografia simplă cu nefroptoză este de obicei neinformativă. Efectuarea angiografiei renale și a venografiei este necesară pentru a evalua starea arterei renale și a fluxului venos. CT, MSCT, RMN al rinichilor servesc ca o alternativă extrem de precisă și informativă la metodele radioopace.

Scintigrafie. Nefroscintigrafia radioizotopică dinamică este indicată pentru a detecta încălcări ale trecerii urinei și funcționarea rinichilor în ansamblu.

Diverse studii ale tractului gastro-intestinal (fluoroscopie a stomacului, irigoscopie, colonoscopie, endoscopie) sunt necesare pentru a detecta deplasarea organelor interne – splanchnoptoza, mai ales cu nefroptoza bilaterala.

Tratamentul nefroptozei

În cazul patologiei de gradul I, se efectuează o terapie conservatoare. Pacientului i se prescrie purtarea de dispozitive ortopedice individuale (bandaje, corsete, curele), exerciții terapeutice pentru întărirea mușchilor spatelui și ai abdominali, masajul mușchilor abdominali, tratament în sanatoriu, limitarea activității fizice, cu greutate insuficientă – se recomandă îngrășarea.

Cu nefroptoză de gradul II-III, complicată cu afectarea hemodinamicii, urodinamică, sindromul durerii cronice, pielonefrită, nefrolitiază, hipertensiune arterială, hidronefroză, tactici chirurgicale sunt necesare – nefropexie. Esența intervenției este de a readuce rinichiul în patul său anatomic cu fixare la structurile învecinate.

Prognoza și prevenirea

După nefropexie în timp util, de regulă, indicatorii tensiunii arteriale se normalizează, durerea dispare. Cu un tratament tardiv, se pot dezvolta afecțiuni cronice – pielonefrită, hidronefroză. La persoanele cu nefroptoză, activitatea profesională nu trebuie asociată cu o ședere lungă în poziție verticală sau cu efort fizic intens.

Prevenirea nefroptozei include formarea unei poziții corecte la copii, întărirea mușchilor abdominali, prevenirea rănilor, eliminarea impactului constant al factorilor adversi (activitate fizică intensă, vibrații, poziție verticală forțată a corpului, pierdere bruscă în greutate). Femeile însărcinate sunt sfătuite să poarte un bandaj prenatal. Odată cu apariția durerii de tragere în partea inferioară a spatelui în poziție în picioare, este necesar un consult la nefrolog.