Nașterea vaginală după cezariană (VBAC)

În urmă cu câțiva ani, se considera că o femeie care a născut prin cezariană va fi nevoită să recurgă la aceeași intervenție și la nașterile următoare. Se credea că uterul, având deja o cicatrice, nu poate rezista unei nașteri vaginale, motiv pentru care se practica o nouă incizie peste cea veche.

Astăzi, datele medicale arată contrariul. Aproximativ 90% dintre femeile cu o cezariană anterioară pot fi candidate pentru o naștere vaginală, iar în practică între 69% și 80% dintre acestea reușesc să nască natural, fără complicații.

Riscurile nașterii vaginale după cezariană

Principala preocupare în cazul VBAC este riscul de ruptură uterină. Din acest motiv, în trecut se evita complet încercarea unei nașteri vaginale, optându-se direct pentru o cezariană repetată. Conform Colegiului American de Obstetrică și Ginecologie, la femeile care au avut o incizie joasă, transversală, riscul de ruptură uterină este cuprins între 0,2% și 1,5%, adică aproximativ 1 caz la 500 de nașteri.

Riscul crește dacă travaliul este indus sau accelerat artificial, de aceea este esențial ca beneficiile și posibilele complicații ale inducerii să fie discutate în detaliu cu medicul.

Condiții pentru naștere vaginală după cezariană

Pentru a putea lua în considerare o naștere naturală după cezariană, trebuie îndeplinite mai multe criterii:

• să nu fi avut mai mult de două cezariene cu incizie joasă, transversală;

• să nu existe alte cicatrici uterine, anomalii ale uterului sau rupturi anterioare;

• să nu fie prezente afecțiuni medicale care ar putea complica nașterea vaginală;

• medicul să fie pregătit pentru monitorizarea atentă a travaliului și pentru efectuarea unei cezariene de urgență, dacă este necesar;

• spitalul să dispună de personal și dotări adecvate pentru intervenție chirurgicală rapidă;

• motivul care a dus la prima cezariană să nu se repete;

• fătul să aibă o greutate normală și să fie în prezentație craniană.

Importanța tipului de incizie

Tipul inciziei efectuate la prima cezariană joacă un rol esențial în luarea deciziei. Incizia joasă, orizontală, sângerează mai puțin, se vindecă mai rapid și formează o cicatrice mai rezistentă, reducând semnificativ riscul de ruptură uterină. În aceste condiții, se poate încerca nașterea vaginală chiar și după două astfel de incizii.

În schimb, incizia clasică, verticală și situată mai sus pe uter, prezintă un risc crescut de ruptură uterină. Femeile care au avut chiar și o singură incizie de acest tip nu sunt considerate candidate pentru naștere vaginală.

Când nu este indicată nașterea vaginală după cezariană

VBAC nu este recomandată în următoarele situații:

• sarcină multiplă;

• diabet matern;

• hipertensiune arterială.

De asemenea, șansele de succes scad dacă mama are peste 40 de ani sau dacă sarcina este suprapurtată, depășind 40 de săptămâni.

Cezariana repetată vs. nașterea vaginală după cezariană

Cezariana repetată implică:

• riscurile oricărei intervenții chirurgicale;

• spitalizare mai îndelungată;

• risc crescut de infecții ale uterului, vezicii urinare sau plăgii operatorii;

• posibilitatea lezării vezicii urinare, intestinelor sau altor organe din vecinătate;

• durere și disconfort prelungit în zona inciziei;

• creșterea riscurilor de complicații la fiecare cezariană ulterioară, dacă sunt planificați și alți copii.

Nașterea vaginală după cezariană presupune:

• un risc sub 1% de ruptură uterină, uneori asociată cu hemoragie severă, infecții sau, rar, histerectomie;

• recuperare mai rapidă;

• un beneficiu important pentru copil, deoarece trecerea prin canalul de naștere ajută la pregătirea plămânilor pentru respirație.

În concluzie, nașterea vaginală după cezariană este o opțiune reală și sigură pentru multe femei, atunci când sunt îndeplinite criteriile medicale și există monitorizare atentă, într-un spital bine pregătit. Decizia finală trebuie luată împreună cu medicul, în funcție de istoricul medical și particularitățile fiecărei sarcini.