Halitoza: Mirosul urat din gurita copilului – cauze si solutii

Mirosul urat din gurita copilului nu poate decat sa ingrijoreze parintii. Intr-adevar, acest fenomen nu are intotdeauna motive relativ inofensive asociate cu igiena insuficienta sau alimentele consumate cu o zi inainte. Uneori, copilul are nevoie de un examen medical deplin, care va ajuta la identificarea cauzei si eliminarea acesteia.

Cauzele mirosului urat din gurita

Mirosul neplacut din gura, in medicina, se numeste „halitoza”. Acest concept nu implica nicio boala specifica. Acesta este un intreg complex de probleme in corpul uman, care poate provoca cresterea rapida a microbilor anaerobi care creeaza aceasta „aroma”.

Daca un copil are respiratie urat mirositoare, acesta nu este intotdeauna un semnal ca problema sta in starea de sanatate a cavitatii bucale. „Defectiunile” pot fi cauzate de „esecuri” in organele ORL, in sistemul digestiv si in rinichi. Astfel, cauzele fundamentale ale aparitiei respiratiei urate pot fi destul de diverse, iar mecanismul este intotdeauna acelasi.

Microbii aerobi traiesc si se dezvolta in gura unui copil sanatos. Sarcina lor este de a preveni dezvoltarea „fratilor” anaerobi, care includ streptococi, Escherichia coli si o serie de alte microorganisme.

Daca echilibrul microflorei din gura este perturbat dintr-un anumit motiv, iar bacteriile anaerobe incep sa prevaleze cantitativ si calitativ asupra bacteriilor aerobe, apare un miros fetid.

Bacteriile anaerobe (fetide) se hranesc cu placa proteica pe limba, dinti, gingii si, atunci cand se inmultesc, elibereaza compusi volatili de sulf si non-sulf.

Halitoza este eliminata numai atunci cand este eliminata adevarata sa cauza.

Factori comuni

Motivele pentru care un copil are respiratie urat mirositoare pot fi fiziologice si patologice. In primul caz, putem vorbi despre:

• incalcarea regulilor de igiena – curatarea insuficienta a dintilor si a gingiilor, clatirea gurii;
• obiceiuri alimentare – respiratia devine urat mirositoare din cauza produselor pe care copilul le consuma (usturoiul este capabil sa strice aerul expirat chiar si o zi dupa ce l-a mancat, iar mirosul de ceapa dureaza pana la 8 ore);
• Rani mici in gura.

Lista cauzelor patologice este mai extinsa, include diverse afectiuni ORL, boli dentare si probleme cu sistemul digestiv:

• carie, stomatita, boala parodontala etc.
• patologia tractului respirator superior (rinita cronica sau persistenta, adenoidita, faringita, laringita, amigdalita);
• boli ale tractului respirator inferior (bronsita, traheita, pneumonie)
• boli ale sistemului digestiv (gastrita, ulcer gastric, deficit de enzime, care duce la tulburari ale procesului digestiv);
• diabet;
• boli de rinichi, insuficienta renala;
• tumori maligne si neoplasme ale organelor interne.

Motivele nespecifice merita o atentie speciala. Adesea copiii au respiratie urat mirositoare, nu numai pentru ca au o anumita boala. Mirosul poate avea cauze psihosomatice – stres sever, frica, experiente psihologice pe termen lung. Un alt motiv pentru care parintii ar trebui sa fie constienti sunt tulburarile microclimatul din jur. Daca copilul respira aer prea uscat, membranele mucoase ale nasului si ale orofaringelui se usuca, drept urmare microbii aerobi nu pot rezista in mod eficient microbilor anaerobi si apare respiratia urat mirositoare.

Daca copilul nu mananca in mod regulat, omite mesele, mirosul poate fi mirosul alimentelor care nu sunt complet digerate in stomac si se ridica in esofag. Aceasta nu inseamna ca copilul are tulburari digestive, in acest caz mirosul este un semnal pentru ca parintii sa stabileasca o nutritie adecvata si rationala. Cel mai adesea, la copii, mirosul din gura devine o consecinta a refluxului gastro-esofagian, care este foarte frecvent in copilarie. Odata cu el, o parte din mancare este aruncata inapoi in esofag. Aceasta problema este legata de varsta si, in majoritatea cazurilor, este „depasita” cu succes de copii.

Zvonurile populare atribuie adesea aparitia respiratiei urat mirositoare unui astfel de motiv ca parazitii din corpul bebelusului. De fapt nu s-a gasit nicio legatura rezonabila intre viermi si halitoza. Multi copii cu miros neplacut nu au boli parazitare; in fecale nu se gasesc urme de viermi.

In acelasi timp, copiii cu invazii helmintice nu sufera adesea de respiratie urat mirositoare, iar parintii lor ii aduc la cabinetul medicului din cauza simptomelor complet diferite.

Natura mirosului

Exista mirosuri care ar trebui cu siguranta sa alerteze parintii:

• Acetona. Respiratia poate mirosi a acetona din cauza dezvoltarii diabetului. Cand apare infometarea poate exista un miros slab de acetona.
• Putrezire. Apare cu probleme dentare grave. Daca nu exista, atunci copilul trebuie examinat de un gastroenterolog pediatric, deoarece mirosul carnii putrezite insoteste adesea boli ale stomacului, duodenului si pancreasului. Este caracteristic faptul ca apare chiar in stadiul initial al afectiunilor.
• Miros dulce. Un miros dulce pronuntat cu nuante de zahar poate indica un proces purulent. Se dezvolta de obicei in nazofaringe, gura, gat. Un astfel de miros poate fi observat la un copil cu angina pectorala, rinita bacteriana, adenoizi. Daca medicul ORL nu gaseste nicio patologie, consultati un gastroenterolog care examineaza ficatul bebelusului. Unele patologii hepatice sunt insotite de aparitia unui miros ascutit si dulce din gura.
• Miros acru. Aparitia unui miros acru pronuntat poate indica faptul ca copilul are reflux. La sugari, un astfel de miros poate aparea adesea, ca reactie a organismului la introducerea alimentelor complementare, la o schimbare a amestecului. In acest caz, mirosul are o anumita nuanta de lapte acru. Un miros acru la copiii de 2-3 ani indica intotdeauna probleme de stomac.
• Miros de amoniac. Un astfel de miros apare in perioadele de boli severe asociate cu intoxicatia corpului. Daca aparitia mirosului nu a fost precedata de o boala, acest lucru ar trebui sa fie deosebit de alarmant – un miros de amoniac cu o manifestare ascutita insoteste adesea bolile renale, dezvoltarea insuficientei renale. Un miros amoniacal slab poate indica dezvoltarea diabetului zaharat.
• Miros de drojdie. Apare in candidoza.
• Mirosul oualor putrede. Acest miros apare de obicei in bolile stomacului si ale intestinelor. Uneori seamana cu mirosul fecalelor. Simptomul necesita o examinare obligatorie de catre un gastroenterolog.
• Mirosul de iod. Aroma caracteristica acestui antiseptic la copii apare de obicei datorita suprasaturarii corpului cu iod. La copiii cu varsta peste 10 ani, aparitia unui miros iodat poate indica o intoleranta la iod.
• Miros metalic. Mirosul de metal din gura unui copil poate indica faptul ca are afectiuni asociate cu aparitia si dezvoltarea anemiei.

Cum sa scapi de mirosul urat din gurita copilului?

Tratamentul pentru halitoza ar trebui sa se bazeze pe tratarea cauzei care a provocat respiratia urat mirositoare, deoarece nu are absolut niciun rost sa lupti impotriva efectului fara a elimina cauza.

Recomandari generale pentru aevita mirosul urat din gurita copilului:

Copilul trebuie sa se spele pe dinti in mod corespunzator. Acest lucru nu trebuie facut imediat dupa ce copilul s-a trezit, ci dupa micul dejun si apoi seara dupa cina, chiar inainte de culcare. Peria trebuie sa fie confortabila, moderat rigida, cu o „platforma” speciala pentru curatarea limbii si a obrajilor. Arata-i copilului cum sa-l foloseasca corect.

Copiii cu varsta cuprinsa intre 6-7 ani in timpul spalarii dintilor pe seara pot folosi un dispozitiv special – ata dentara, deoarece doar periuta nu este suficienta pentru a curata complet cavitatea bucala de particule mici de alimente si placi proteice.

La varsta de un an, copilul poate incepe sa foloseasca pasta de dinti pentru copii. Acestea sunt create tinand cont de faptul ca micutul le poate inghiti si nu provoaca niciun rau sanatatii copilului.

Toate problemele dentare trebuie identificate si tratate in timp util, astfel incat copilul trebuie dus la dentist cel putin o data pe an pentru o examinare si igienizare a cavitatii bucale.

O alimentatie adecvata va va ajuta sa va mentineti respiratia proaspata. Zaharul, dulciurile si produsele coapte contribuie la formarea depozitelor de proteine ​​pe limba, gingii si dinti. Fructele si legumele proaspete, pe de alta parte, ajuta la curatarea gurii si promoveaza digestia normala. Produsele lactate fermentate trebuie sa fie prezente in dieta copilului – ele contribuie la formarea functiei digestive corecte.

Nu trebuie sa dati in cantitati mari alimente care contribuie la formarea moleculelor de compusi organici de natura sulfuroasa si nesulfuroasa. Acestea includ ceapa si usturoiul, porumbul, varza, bauturile racoritoare.