Totul despre vaccinare: Ce este si de ce e atat de necesara?

Totul despre vaccinare: In urma cu aproximativ 30-40 de ani, parintilor nu era nevoie sa li se explice de ce rujeola sau difteria erau groaznice – existau un numar mare de copii care mureau din cauza acestor infectii.

Tusea convulsiva se auzea in orice curte a orasului. Teama de poliomelita a fost asociata cu consecintele sale, cand dimineata copilul nu putea sta pe picioare din cauza paraliziei dezvoltate brusc. Si acum intalnim adulti in scaun cu rotile, in urma poliomielitei.

Cu ajutorul vaccinarii pe glob, in ​​1978, variola a fost eradicata, care a devastat sate si orase intregi, iar supravietuitorii au ramas cu fata si trupul desfigurat.

In 2002, poliomelita a fost eradicata in majoritatea tarilor lumii, inclusiv in Kazahstan. Inainte de cazul „importat” din 2010, ultima data a fost inregistrata poliomielita in 1995.

Incidenta tetanosului, hepatitei virale „B” si tusei convulsive a fost redusa la cazuri izolate.

Astfel, am inceput sa uitam cat de dificile au fost bolile descrise mai sus, iar tinerii parinti nu au vazut si nu au auzit despre aceste infectii. Pe fondul unei asemenea bunastari inselatoare, au inceput sa apara tot mai multe intrebari: avem nevoie de vaccinuri si sunt in siguranta?

Totul despre vaccinare: Ce este vaccinarea si de ce este necesara?

Vaccinarea – Mijlocul cel mai sigur de a proteja copii si publicul larg de o varietate de infectii, cum ar fi poliomielita, rujeola, rubeola, difterie, tetanos, tuse convulsiva, tuberculoza severa, hepatita „B“, oreion, infectia „Haemophilus influenzae“, si altele.

Aceste infectii, care intra in corpul uman, pot provoca boli cu complicatii grave, in timp ce se soldeaza adesea cu moarte. In plus, persoana bolnava poate deveni o sursa de raspandire a infectiei.

Vaccinurile sunt medicamente preparate din microorganisme care sunt agentii cauzali ai unei anumite boli infectioase sau din produsele reziduale ale acestor microbi. In productia de vaccinuri, acestea sunt curatate de substante inutile si nocive, lasand doar ceea ce este necesar pentru a crea protectie impotriva bolii.

Mai mult, pentru a face vaccinul in siguranta pentru oameni, agentul patogen este ucis sau slabit pana la punctul in care nu este capabil sa provoace boala, dar este capabil sa dezvolte imunitatea.

Productia de vaccin are cerinte foarte stricte. Acestia sunt supusi controlului de laborator si clinic pentru siguranta si eficacitate, astfel incat perioada fabricarii si productiei lor, este foarte lunga. In plus, fiecare lot de vaccin este testat de producator. De asemenea, vaccinul este supus unei verificari minutioase la inregistrarea in tara care il va utiliza.

Cum se administreaza vaccinurile?

Parintii trebuie sa stie ca copilul primeste primele vaccinuri in maternitate, impotriva hepatitei B si a tuberculozei. Corpul copilului raspunde la introducerea oricarui vaccin cu reactii mici care trec rapid, deoarece atunci sunt dezvoltate apararile organismului, care ulterior protejeaza copilul de aceasta infectie.

Vaccinurile sunt periculoase?

In ultimii ani, numarul publicatiilor din mass-media, din intreaga lume, a ridicat indoieli cu privire la siguranta vaccinarii. Astfel de acuzatii au provocat temeri nefondate la oameni, ceea ce a dus la scaderea vaccinarii intr-un numar de tari.

Fiind o substanta straina, orice vaccin poate provoca atat reactii locale, cat si generale. Cu toate acestea, trebuie sa stiti ca aceste reactii sunt de mii de ori mai putin probabile decat complicatiile infectiilor impotriva carora sunt vaccinate si ca sunt incomensurabile cu consecintele bolii. Marea majoritate a reactiilor la vaccinare apar usor si trec destul de repede.

Elementul principal in prevenirea reactiilor si complicatiilor post-vaccinare este evaluarea, de catre medic, a starii de sanatate a copilului, inainte de vaccinare.

Inainte de vaccinare, medicul (sau paramedicul) examineaza copilul, masoara temperatura, si intreaba mama despre modul in care copilul a suferit vaccinarea anterioara, pentru a nu rata conditiile care pot fi o contraindicatie temporara pentru vaccinare, adica o boala acuta sau o exacerbare a procesului cronic, precum si prezenta acelor procese care sunt cauza contraindicatiei constante.

Daca copilul are contraindicatii, atunci vaccinul este amanat temporar pentru o alta perioada, dupa cum i-a fost explicat mamei.

Fiecare vaccin are propriile contraindicatii si numai un medic le determina!

Trebuie inteles clar ca, in prezent, vaccinarea este singura cale eficienta de a combate raspandirea bolilor infectioase si nu poate fi intrerupta.

Totul despre vaccinare: Cum functioneaza vaccinul?

Atunci cand un numar mic de microorganisme special pregatite pentru vaccin, sau particulele lor sunt introduse in organism, in organism se formeaza anticorpi impotriva agentului infectios, care, atunci cand intalnesc un microb periculos, vor opri dezvoltarea bolii sau ii vor slabi cursul.

Uneori actiunea vaccinului este incheiata, imunitatea noastra, neintalnindu-se cu microorganismul, „o uita” si inceteaza sa mai produca anticorpi, astfel incat poate fi necesara re-administrarea vaccinului. Exista boli infectioase care „capteaza” corpul atat de repede incat, in absenta unei protectii pregatite sub forma de anticorpi, chiar si medicamente precum antibiotice sau medicamente antivirale devin ineficiente. De exemplu in cazul gripei.

De ce, cu eficienta ridicata a vaccinarii, mai exista inca o neincredere in ele?

In primul rand, dupa ce am primit vaccinul in copilarie, uneori uitam ca suntem protejati de boli periculoase toata viata, iar cand aducem copiii la vaccin sau suntem vaccinati ca adulti, nu avem informatii complete despre motivul pentru care este necesar vaccinul. Neincrederea in vaccinare se naste din ignoranta. Lucratorii medicali nu ofera intotdeauna informatii complete, uneori avertizeaza doar despre posibile consecinte negative, care, desi sunt foarte rare, lasa totusi neincredere in memoria medicilor si a publicului.

In conformitate cu legea, medicul este obligat sa prezinte, iar cetateanul are dreptul sa furnizeze informatii complete si obiective, inclusiv cu privire la proprietatile si principiul vaccinului, contraindicatii pentru acesta, ce boli pot aparea in cazul refuzului vaccinului si consecintele acestuia. La ce semne de reactie la vaccinarea in limite normale, despre efectele secundare ale vaccinului, in care cazuri este necesar sa se consulte un medic dupa vaccinare, cum sa se comporte dupa vaccinare, cand se formeaza imunitatea.

Totul despre vaccinare

Atunci cand cumparam medicamente intr-o farmacie, putem afla aceste informatii din instructiunile de utilizare cu medicamentul si deseori citim o lista lunga de contraindicatii si efecte secundare ale medicamentului. In cazul vaccinurilor, aceasta lista este mult mai scurta, iar un profesionist din domeniul medical ar trebui sa familiarizeze pacientul inainte de vaccinare.

In al doilea rand, despre impactul negativ al vaccinului este adesea discutat mult mai larg decat nevoia vitala a vaccinului, inclusiv pentru copiii cu diverse patologii. In timp ce parintii sunt angajati in autoeducare prin intermediul internetului sau al publicatiilor din ziare cu o lipsa de informatii in institutiile medicale, acestia primesc adesea informatii negative.

In acelasi timp, niciun pediatru nu a intalnit complicatii post-vaccinare in timpul imunizarii impotriva unor astfel de infectii periculoase precum difteria, poliomielita, rujeola, tetanos si altele.

Vaccinuri obligatorii contra:

1. Tuberculoza

Tuberculoza este cea mai frecventa infectie. Potrivit OMS, o treime din populatia lumii (peste 2 miliarde de oameni) este infectata cu tuberculoza. Aproximativ 4 milioane de cazuri noi de boala sunt inregistrate anual in lume si aproximativ 3 milioane de oameni mor din cauza acestei infectii.

Tuberculoza este transmisa de bacterii care intra in aer de la pacient prin tuse, stranut sau vorbind.

Exista un vaccin impotriva tuberculozei care protejeaza copilul de forme severe de tuberculoza, cum ar fi meningita tuberculoasa si tuberculoza generalizata, care sunt greu de tratat si in aproape 100% din cazuri, duc la deces.

Prin urmare, vaccinarea impotriva tuberculozei se efectueaza in primele zile de la nasterea copilului. Timp de mai multi ani, oamenii de stiinta din intreaga lume lucreaza la crearea unui vaccin mai eficient impotriva tuberculozei (vaccinul BCG), cu ajutorul caruia va fi posibila o reducere eficienta a incidentei.

2. Difteria

Difteria este o boala infectioasa sever raspandita. In prezent, aproximativ 5 mii de oameni mor din cauza difteriei in lume in fiecare an. Infectia este transmisa de bacterii care intra in aer atunci cand tusesc, stranut sau vorbesc cu un pacient sau purtator.

Odata ajuns pe membrana mucoasa a faringelui, nasului si tractului respirator superior, bacilul difteric se inmulteste si elibereaza simultan o otrava speciala – toxina difterica. Otrava infecteaza inima, vasele de sange si sistemul nervos central.

Distribuitorii difteriei, in randul populatiei, pot fi atat pacientii cu difterie, cat si purtatorii „sanatosi” ai bacilului difteric. De aceea, adesea, persoanele bolnave nu-si pot aminti ca erau in contact cu bolnavul, deoarece transportatorii „sanatosi” nu se plang de starea lor de sanatate.

In cazul difteriei, aproape toate organele si sistemele corpului sunt afectate. Starea pacientului este privita ca angina sau catar acut al tractului respirator superior. Aparent, prin urmare, pacientii solicita asistenta medicala tardiva.

In cazul difteriei, actualitatea tratamentului este la cateva ore dupa aparitia bolii si nu la cateva zile. De ce pacientii cu amigdalita trebuie examinati pentru difterie inainte de tratament? Pentru a nu rata aceasta infectie si pentru a determina corect tratamentul. Doar un medic poate prescrie corect tratamentul pentru difterie.

Difteria, ca nicio alta infectie, ofera multe complicatii, cum ar fi paralizia muschiului cardiac, muschilor respiratori si diafragmei, palatului moale, muschilor faciali, muschilor gatului, trunchiului si membrelor.

Singura modalitate eficienta de a proteja copiii si toti adultii impotriva difteriei este vaccinarea.

In acest caz, se utilizeaza un vaccin complex, care contribuie la dezvoltarea imunitatii simultan impotriva difteriei, pertussisului si a tetanosului.

Multi ani de experienta confirma necesitatea respectarii vitezei de vaccinare si a intervalelor dintre vaccinari, deoarece numai in aceste conditii apare o imunitate suficient de puternica a organismului fata de difterie, tetanos si tuse convulsiva. Persoanele vaccinate corespunzator, inclusiv copiii, nu fac difterie.

3. Tetanos

410 mii de locuitori ai planetei mor din cauza tetanosului anual. Agentul cauzal al tetanosului sunt bacteriile care traiesc in pamant, de unde intra cu fecale animale. Agentul cauzal al tetanosului pe pamant ramane viabil timp de 10-20 de ani, datorita cojii sale, care il ajuta sa supravietuiasca.

Tetanosul nu este transmis de la persoana la persoana. Agentul cauzal al tetanosului poate intra in corpul uman numai prin pielea deteriorata sau membranele mucoase cu leziuni, degeraturi si arsuri de orice grad, avort si nastere in conditii nesanitare, muscaturi de animale.

Pentru tetanos, dimensiunea leziunilor nu conteaza. O mica injectie a unui obiect contaminat este suficienta pentru a fi infectat cu tetanos. Si daca persoana nu este vaccinata impotriva tetanosului, atunci in 100% din cazuri boala se termina cu moartea.

Agentul cauzal al tetanosului, o data cu patrunderea in rana contaminata a unei persoane, produce o neurotoxina puternica care provoaca crampe la inceput, in locul de penetrare a bacteriilor. Apoi crampele se raspandesc in muschii gatului, ceea ce ingreuneaza inghitirea, muschii abdominali, muschii intregului corp. Apare durerea insuportabila dintr-un spasm al tuturor muschilor corpului.

Nu exista medicamente disponibile pentru tratamentul pacientilor cu tetanos. In plus, fortele defensive nu sunt dezvoltate la pacientii cu tetanos, ca urmare a caror, persoana poate avea din nou tetanos. Este imposibil sa distrugi toate bacteriile tetanice din mediu (pamant). Prin urmare, boala tetanica poate fi prevenita numai prin vaccinare.

Vaccinarea impotriva tetanosului se realizeaza in paralel cu vaccinarea impotriva difteriei.

Este posibil sa salvati un pacient de tetanos numai apeland imediat la asistenta medicala, cand pacientul va primi imediat tetanos tetanic si un vaccin impotriva acestei infectii.

4. Tuse convulsiva

Tusea convulsiva este o infectie frecventa la copii. Agentul cauzal al tusei convulsive se raspandeste prin aer, unde ajunge cand tuseste, stranuta, vorbeste cu bolnavul. Pertussis este deosebit de dificil pentru copii in primele luni de viata.

In primul rand, copilul dezvolta semne ale unei boli catarale comune: nas curgator, febra, tuse usoara. Treptat, tusea se intensifica si devine paroxistica, repetata. In timpul acestor atacuri de tuse, exista o incalcare a circulatiei sanguine a creierului, infometarea cu oxigen, ceea ce duce ulterior la tulburari mentale si diferite grade de retard mental.

Tusea convulsiva este periculoasa prin complicatii precum pneumonia, leziuni ale creierului. Nu exista remediu pentru tratamentul pacientilor cu tuse convulsiva.

Singura metoda fiabila si eficienta de protectie impotriva pertussisului este vaccinarea, care se realizeaza cu un vaccin complex simultan impotriva difteriei si a tetanosului.

5. Bolile cauzate de hemofilus influenzae tip „b”

Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, un bacil hemofilic provoaca anual cel putin 3 milioane de cazuri de boli grave in lume, cum ar fi pneumonia si meningita si pana la 400 de mii de decese in randul copiilor mici. Agentul cauzal al infectiei hemofile afecteaza adesea copiii cu varste cuprinse intre 4 si 18 luni.

Bacteria hemofila este prezenta in nazofaringele unei persoane si se raspandeste de la o persoana bolnava la una sanatoasa prin aer. In plus, exista un transport „sanatos” de bacterii, cand copiii sau adultii pot infecta alte persoane fara semne de boala. C

hiar si cu un tratament cu antibiotice adecvat, de la 3 la 20% dintre pacienti mor din cauza meningitei si a pneumoniei cauzate de bacilul hemofil. Pana la 40% dintre supravietuitorii acestei infectii devin handicapati, cu retard mental si surditate. Cu toate acestea, in fiecare an rezistenta agentului patogen la antibiotice creste.

Din fericire, bolile cauzate de un agent patogen de infectie hemofila pot fi prevenite prin vaccinarea copiilor. Vaccinarea impotriva hemofiliei a fost introdusa acum in peste 90 de tari. Vaccinarea se realizeaza la copii simultan cu vaccinarea impotriva difteriei, pertussisului si tetanosului.

6. Totul despre vaccinare – Poliomelita

Peste 10 milioane de copii si adulti din intreaga lume sufera de paralizie datorata poliomielitei. Poliomielita este cauzata de 3 tipuri de virus.

Virusul poliomielitei intra in organism prin gura cu apa contaminata, lapte si alte produse alimentare. Propagand in corpul unui copil, virusul infecteaza sistemul nervos si provoaca paralizie.

Aspectul paraliziei apare neasteptat: seara, adormind, copilul nu a avut inca tulburari de miscare, dimineata are brusc paralizia unui sau ambelor membre.

Localizarea paraliziei este diversa. Practic nu exista muschi care sa nu fie afectat de poliomielita, dar extremitatile inferioare sunt mai des afectate.

Mai ales virusul poliomelitei este periculos pentru un copil care nu a primit vaccinare impotriva acestei infectii. Acesti copii dezvolta o paralizie ireversibila si raman cu dizabilitati, limitati la un scaun cu rotile pe viata.

In 1988, Organizatia Mondiala a Sanatatii a adoptat un program mondial de eradicare a poliomielitiei datorita disponibilitatii unui vaccin eficient.

In acelasi timp, in mai multe tari ale lumii (Afganistan, Pakistan, unele tari africane) inregistrarea acestei infectii continua. In consecinta, ramane pericolul importarii poliomielitei in tara noastra. De aceea, continuam sa ne vaccinam copiii impotriva poliomielitei si trebuie sa ne amintim principalele simptome ale acestei boli grave.

Parintii ar trebui sa retina ca, daca exista restrictii privind miscarile copilului, trebuie sa consultati imediat un medic. Medicul trebuie sa examineze de urgenta copilul pentru poliomielita intr-un laborator pentru a nu rata aceasta infectie si pentru a oferi ajutor calificat.

Recuperarea dupa paralizie depinde de tratamentul la timp al parintilor pentru ajutor medical si de tratamentul care este inceput corect.

7. Pojar

Timp de multe secole, datorita ratei ridicate a mortalitatii, rujeola a fost numita ciuma copilariei. Cu toate acestea, in timpul nostru, mortalitatea prin rujeola este ridicata. Aproximativ 900 de mii de copii mor din rujeola in fiecare an in lume.

Virusul rujeolic intra in organism prin tractul respirator si se concentreaza in principal in membrana mucoasa, in celulele carora se inmulteste. Apoi, prin sange, virusul se raspandeste in diferite organe. Virusul poate afecta amigdalele, ficatul, plamanii si maduva osoasa.

Primele simptome ale bolii sunt tuse, febra, lacrimare, sensibilitate la lumina si o eruptie cutanata care apare initial pe fata, in spatele urechilor, apoi in tot corpul.

In cazurile grave ale bolii, apar complicatii – inflamatia urechii medii, plamanilor, traheea, bronhiile, precum si inflamatia creierului. Pacientul poate muri de orice inflamatie.

Singura modalitate eficienta de a preveni infectia cu rujeola, precum si de complicatii, este doar vaccinarea. Vaccinarea impotriva rujeolei se administreaza de 2 ori la varsta de 1 an si 6 ani.

8. Totul despre vaccinare – Oreion

In oreion se observa inflamatia glandelor parotide in timpul acestei infectii, ceea ce duce la o schimbare a formei fetei. Afecteaza adesea copiii intre 3 si 15 ani, dar adolescentii si adultii nu pot fi bolnavi. Aproximativ o treime dintre persoanele infectate, inclusiv copiii, sunt asimptomatice.

Dupa suferinta oreionului, pot aparea complicatii foarte grave – infertilitate, meningita, pierderea auzului.

Nu exista tratament pentru oreion.

Singura modalitate de prevenire a bolii este vaccinarea copiilor, care se realizeaza simultan cu prevenirea rujeolei si rubeolei la varsta de 1 an si 6 ani.

9. Rubeola si sindromul rubeolei congenitale

Rubeola este o infectie frecventa. Distingem rubeola dobandita si congenitala. Rubeola dobandita este atunci cand apare prin contactul cu o persoana bolnava.

Virusul rubeolei este transmis de la o persoana bolnava la o persoana sanatoasa prin aer. Principalele simptome ale bolii sunt o eruptie cutanata, de aceea rubeola este adesea confundata cu rujeola si alte boli care apar cu eruptii cutanate.

Rubeola congenitala – cand un copil se infecteaza cu rubeola de la mama bolnava in timpul sarcinii. Primele 3 luni de sarcina sunt deosebit de periculoase pentru femei, cand se inregistreaza avorturi, in 50% din cazuri sau in 70% din cazuri se naste un bebelus cu defecte de dezvoltare, inclusiv orb, surd, defecte cardiace, retard mental. Poate exista un decalaj al cresterii, o crestere a defectelor de dezvoltare din cauza actiunii ulterioare a virusului.

Rubeola congenitala la un nou-nascut se poate dezvolta, de asemenea, atunci cand femeia insarcinata are boala intr-o forma usoara sau fara o clinica. De aceea, este imperativ ca orice femeie sa fie vaccinata impotriva rubeolei.

10. Hepatita B

Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, doua miliarde de persoane care traiesc in toate tarile lumii sunt infectate cu virusul hepatitei B. Anual sunt inregistrate 4 milioane de cazuri de hepatita acuta „B” si aproximativ 1 milion de decese cauzate de ciroza dezvoltata sau cancer hepatic.

Virusul hepatic B este foarte periculos pentru copiii la care boala este usoara sau non-clinica. Cu toate acestea, pana la 90% dintre copiii infectati cu aceasta infectie devin purtatori cronici ai virusului si infecteaza oamenii din jurul lor.

Hepatita virala „B” se raspandeste prin diferite moduri:

• prin injectii cu instrumente nesterile,
• sexual,
• atunci cand se folosesc articole obisnuite de uz casnic cu o persoana bolnava,
• femeile insarcinate cu hepatita cronica B pot transmite virusul nou-nascutului.

Nu exista medicamente pentru tratamentul hepatitei virale acute „B”. Doar terapia de sprijin este recomandata.

11. Totul despre vaccinare – Hepatita „A”

Hepatita A este o boala hepatica acuta, de obicei autolimitata, cauzata de virusul hepatitei A (HAV). HAV este transmis de la persoana la persoana, in principal pe calea fecal-orala. Cele mai frecvente moduri de transmitere sunt contactul strans cu persoana infectata si consumul de alimente si apa contaminate.

Virusul este eliberat in mediu cu fecale umane, atat cu o forma de infectie simptomatica, cat si asimptomatica. In conditii favorabile, HAV poate supravietui in mediu timp de cateva luni.

Transmiterea HAV prin sange se intampla uneori, dar mult mai rar. Tabloul clinic al hepatitei acute A nu se distinge de alte tipuri de hepatita virala acuta. Simptomele includ cel mai adesea febra, stare de rau, anorexie, greata si disconfort in cavitatea abdominala, urmata de urina de culoare inchisa si icter.

Severitatea bolii si cresterea mortalitatii la grupele de varsta. Perioada de recuperare dupa hepatita A poate fi lenta si caracterizata prin oboseala, greata si apetit slab. Desi de obicei, aceasta boala nu are consecinte grave si are o rata scazuta a mortalitatii, poate provoca suferinte umane grave. In prezent, nu exista medicamente pentru hepatita virala A.

Sute de mii de persoane mor sau dobandesc un handicap, in fiecare an, din cauza infectiilor care pot fi prevenite prin vaccin.

Dragi parinti! Tineti minte: Sanatatea copilului este in mainile tale!