Ecografia in timpul sarcinii

Ecografia in timpul sarcinii este o metodă imagistică de excepţie, ce permite explorarea organismului cu ajutorul ultrasunetelor, fiind cea mai utilizată examinarea imagistică, datorită avantajelor sale:

• Nu iradiază, fiind lipsită de nocivitate
• Poate fi utilizată în sigurantă la femei gravide, copii
• Repetabilitate
• Neinvazivă
• Largă accesibilitate şi adresabilitate
• Metodă rapidă (diagnosticul se stabileşte în timp scurt, rezultate eliberate pe loc)
• Permite ghidarea unor manopere invazive:puncţie-biopsie
• Economicitate
• Poate fi utilizată în ambulator, fiind de regulă metoda de primă intenţie în dirijarea investigaţiilor imagistice ulterioare.

USG Precoce de Sarcina

Se efectuează la 6-10 săptămîni de sarcină

Această examinare ecografică se efectuează obișnuit endovaginal la 6-10 săptămîni de sarcina (adică săptămîni de la prima zi a ultimei menstruații).

Scopul acestei explorări este de a determina numărul fetuşilor prezenţi și evaluarea evoluției normale a sarcinii intrauterin (lungimea embrionului/fetusului, dimensiunea veziculei viteline și determinarea activități cardiace embrionare).

O indicație specială este  cazul femeilor gravide care au prezentat în antecedente una sau mai multe avorturi spontane sau sarcini extrauterine, ori prezintă actualmente o sîngerare uterina.

Ecografia în trimestru 1

Se efectuează la 11-13 săptămîni

Aceasta examinare  se efectuează strict între 11 săptămîni și 13 săptămîni plus 6 zile;  obișnuit se realizează transabdominal, doar în puține cazuri este nevoie de ecografie transvaginală

Scopul ecografiei la 11-13 săptămîni

• Stabilirea cît mai exactă a vîrstei sarcinii; relevantă mai ales în cazul persoanelor care nu rețin data exacta a ultimei menstruaţii, cele care au ciclu menstrual neregulat, cele care au conceput în timpul alaptării sau imediat după oprirea contracepției orale. Se măsoară lungimea embrionului (CRL sau LCP) și astfel se poate calcula data probabilă a nașterii/ vîrsta sarcinii în săptămîni de amenoree (lipsa de menstruaţie).
• Estimarea riscului pentru sindromul Down și pentru alte anomalii cromnozomiale (sindrom Patau, Edwards):
  Fiecărei gravide i se va calcula un risc individual pentru sarcina prezenta luînd în cosiderare mai multi parametri. Aceștia sunt: vîrsta actuala a viitoarei mame, valorile din sîngele mamei a doi hormoni (cunoscuți independent și ca “dublu test”) și niște elemente ecografice fetale (grosimea translucenței nuchale, osul nazal, unghiul maxilofacial, aspectul fluxului sanguin prin inima și ductul venos fetal și prezența sau nu a unor anomalii fetale). Viitorii parinți vor primii interpretarea rezultatului și vor fi sfatuiți în privința necesității unor investigații suplimentare.
• Diagnosticul sarcinii multiple. Acestea reprezintă aproximativ 2% din sarcinile obținute natural și 10% dintre cele obținute după metode de reproducere umana asistată. Examinarea ecografica poate determina daca ambele sarcini  se dezvolta normal și daca au aceeași placenta (situație care face posibila prezența unor  complicații în viitorul imediat al acestei sarcini), ceea ce permite sfătuirea de la început pentru o supraverghere specială a sarcinii (fiind o sarcina cu risc).
• Diagnosticul multor anomalii fetale majore care pot fi evidențiate încă de la aceasta vîrstă de sarcina, dar, acest screening ecografic nu exclude screeningul malformativ de la 20 de săptămîni.
• Diagnosticul unei sarcini oprite în evoluție. Din păcate la aceasta vîrstă de sarcina, aproximativ 2% dintre femeile gravide pot avea o sarcina oprita în evoluție – chiar cu cîteva săptămîni în urma, fără a prezenta nici un alt semn sau simptom de îngrijorare. În această situație cuplul va primi explicații despre cauzele avortului spontan și vor fi sfătuiți, daca e cazul, să efectueze o serie de investigații specifice.

Riscul individual pentru sindromul Down

Marea majoritate a feților sînt normali, dar orice femeie gravida, indiferent de vîrsta, are un risc mic de a avea un făt cu un handicap mental important. Unele din aceste cazuri sunt determinate de o anomalie cromozomială cum este și sindromul Down – (în medie incidența sindromului Down este de 1 la 700 de cazuri).

Singura cale de a ști cu siguranță daca fătul are sau nu o anomalie cromozomiala este efectuarea unui test invaziv, biopsia de vilozități choriale (CVS) sau amniocenteza, dar acestea au un risc de a produce avortul în aproximativ 1% din cazuri.

     Cea mai buna cale de a estima riscul de sindrom Down este ecografia de prim trimestru și depinde de:

• Vîrsta mamei
• Grosimea translucenței nuchale fetale (nuchal translucency)
• Prezența sau absența osului nazal fetal
• Frecvența cardiacă fetala
• Aspectul fluxului sanguin prin valva cardiacă tricuspida fetală
• Aspectul fluxului sanguin prin ductul venos în ficatul fetal
• Prezența sau absența unor anomalii fetale majore la aceasta vîrsta
• Nivelul în sîngele matern a doi hormoni ( ß-hCG liber și PAPP-A)

După determinarea tuturor acestor elemente, pe baza lor se va calcula riscul individual de sindrom Down, care va fi discutat cu viitorii parinți, și doar aceștia vor putea decide daca doresc sau nu un test diagnostic invaziv.

Indiferent de decizia luată, despre oportunitatea unui test invaziv, se recomandă efectuarea screeningului malformativ la 20-22 săptămîni în vederea depistării unor posibile anomalii /malformații fetale.

Ecografia în trimestru 2

Se efectuează la 18-24 săptămîni

La 20-22 săptămîni de sarcina se recomandă efectuarea ecografiei cu scopul depistării a anomaliilor fetale

Este o ecografie de detaliu, în timpul căreia: se examinează fiecare parte a corpului fătului, se determină poziția și aspectul placentei, se evaluează cantitatea de lichid amniotic și se măsoară elementele biometrice fetale (pe baza cărora se estimează creșterea fetală).

Aprecierea corecta a morfologiei fetale înseamnă o deosebită atenție asupra examinării elementelor fetale: creierul, fața, coloana vertebrală, inima, stomacul, intestinele, rinichii  și segmentele membrelor.

Rezultatul este tipărit după fiecare examinare; – se precizează toate elementele fetale normale/anormale prezente și se adaugă un scurt comentariu util medicului care va urmări sarcina.

Ecografia în trimestru 3

Se efectuează la 22-42 săptămîni

1. Aceasta examinare ecografica se face obișnuit, în condițiile unei sarcini fără riscuri, la 32-34 săptămîni de sarcina.

       Este indicată tuturor femeilor gravide dar indicația majora este în cazul femeilor care au avut în  istoric/antecedente sarcini complicate cu hipertensiune-preeclampsie, diabet, limitarea creșterii fetale intrauterine (LCIU – hipotrofie fetala), făt mort antepartum, sau în cazul în care sarcina actuala prezintă o serie de complicații /boli asociate.

Scopul acestei ecografii este de a evalua creșterea fetala (dimensiunile fătului) și “starea sa de bine”, ceea ce se realizează prin:

• Măsurarea dimensiunilor fetale (capul, abdomenul, oasele lungi) ce permit calcularea greutății fetale estimate (toate acestea se compara cu valorile expectate și se realizează curba de creștere a fătului);
• Examinarea mișcarilor fetale;
• Evaluarea gradului și poziția placentara;
• Aprecierea lichidului amniotic;
• Evaluarea fluxului sanguin la nivelul placentei și fătului prin ecografie Doppler.

2. In cazul unor sarcini cu risc crescut (SROC), situație  în care fatul poate fi afectat, aceasta investigație se efectuează de la diagnosticul problemei ce afectează sarcina (de la 22 de săptămîni sau chiar mai devreme – în anumite cazuri) pîna la naștere.

3. Prelungirea sarcinii peste 40 de saptamini este alta indicație de evaluare a stării de bine fetal. Aceasta situație (depășirea vîrstei sarcinii de 40-41 săptămîni de sarcina) este frecvent asociata cu un dezechilibru între oferta de nutrienți și oxigen (prin placenta) și necesarul metabolic fetal. Este prezenta o creșterea a riscului de moarte fetala intrauterina.

Ecografia fetala 3D/4D

Acest tip de  investigație ecografică este un evident avans tehnic, realizat printr-o putere de calcul mult mai mare a noilor echipamente ecografice.

Diferența față de ecografia clasica (2D) este că se realizează o achiziție a unui volum (nu a unui plan ca și în 2D): la un moment dat (3D – o fotografie tridimensională), sau într-un interval de timp  (4D – un mic filmuleț tridimensional).

Exista mai multe modalități de prelucrare a datelor (volumelor) achiziționate prin acest tip de investigație:

• Cel mai cunoscut este “rendering surface mode”  – redarea suprafețelor, cu imaginile ultracunoscute ale feței, organelor genitale, membrelor, diferitelor segmente fetale etc. Utilitatea medicala este limitată dar are un impact deosebit asupra parinților. Momentul optim este după 24 săptămîni (cînd imaginea fetusului este mai apropiata de imaginea unui nounăscut). “Frumusețea” imaginii este influențată foarte mult de poziția fetala și de alte elemente din sacul amniotic interpuse.
• STIC (Spatio Te mporal Imaging Correlation), TUI (Tomographic Ultrasound Imaging), VCI (Volume Contrast Imaging), etc,  sunt modalități mult mai complexe de prelucrare, mai puțin spectaculoase pentru pacienți, dar cu o reală utilitate medicală (mai ales în cazurile deosebite). Altfel spus, prin acest tip de “achiziție” ecografica, se pot face “investigații imagistice” și după ce examinarea a fost finalizată, în vederea stabilirii/ lămuririi/ definitivării/ susținerii unui diagnostic.

Ecografia 3D/4D este doar un mod de investigare (ca si 2D/B mode, M mode, Doppler pulsatil, Doppler color, Power Doppler, Tissue Doppler) – nu este o consultație ecografică specifică.