Tantrum-urile pot complica viata oricaror adulti, chiar si celor foarte rabdatori. Ieri bebelusul a fostun dragalas, dar astazi parca l-a inlocuit cineva – tipa din orice motiv, se tranteste pe podea, da cu capul de pereti si covor. Si astfel de scene neplacute se repeta tot mai des.
Acest lucru nu poate decat sa alarmeze si sa descurajeze parintii care se intreaba cu ce au gresit. Cunoscutul pediatru Evgeny Komarovsky le spune mamelor si tatilor cum sa reactioneze la isteriile copiilor.
Despre tantrum la copii
Chiar daca parintii spun ca au cel mai linistit bebelus din lume, asta nu inseamna ca el nu face niciodata scene din senin. Pana nu demult, era oarecum jenant sa marturisesti despre isteriile propriului copil. Asa ca au luptat cat au putut, in sanul familiei.
In ultimii ani, au inceput sa vorbeasca despre aceasta problema cu specialisti, psihologi ai copiilor, psihiatri, neurologi si pediatri. Si au concluzionat: exista copii mult mai isterici decat s-ar parea la prima vedere. Potrivit statisticilor disponibile psihologilor copiilor dintr-una din marile clinici din Moscova, 80% dintre copiii cu varsta sub 6 ani au tantrumuri periodic, iar 55% dintre acesti bebelusi au isterie regulat. In medie, copiii pot avea astfel de atacuri de la 1 data pe saptamana pana la 3-5 ori pe zi.
Tantrumurile la sugari au anumite simptome de baza. De regula, atacul este precedat de unele dintre aceleasi evenimente si situatii.
In timpul unui tantrum, copilul poate tipa, tremura, se sufoca. Pot aparea probleme de respiratie, ritmul cardiac creste si multi copii incearca sa se raneasca prin zgarierea fetei, muscandu-si mainile sau lovind peretii sau podeaua. Crizele la copii sunt suficient de lungi, dupa ele nu se pot linisti mult timp, plang in hohote.
La anumite perioade de varsta, tantrumurile capata manifestari mai puternice, in astfel de etape „critice” de crestere, izbucnirile emotionale isi schimba culoarea. Pot aparea brusc sau pot disparea la fel de brusc. Dar tantrumurile in niciun caz nu trebuie ignorate, la fel cum nu ar trebui sa inceapa sa manipuleze membrii adulti ai familiei.
Parerea doctorului Komarovsky
In primul rand, spune Evgeny Komarovsky, parintii ar trebui sa stie ca un copil aflat intr-o criza de furie, are cu siguranta nevoie de un spectator. Copiii nu fac niciodata scandaluri in fata televizorului sau a masinii de spalat, aleg o persoana vie.
Daca tatal incepe sa se ingrijoreze si sa fie nervos, atunci el va fi ales de copil pentru o isterie spectaculoasa. Si daca mama ignora comportamentul copilului, atunci un tantrum in fata ei pur si simplu nu este interesant.
Aceasta opinie este oarecum contrara opiniei general acceptate a psihologilor, care sustin ca un copil aflat intr-o stare de isterie este complet iesit de sub control. Komarovsky este sigur ca bebelusul este perfect constient de situatie si de echilibrul puterii si face tot ceea ce face in acest moment in mod arbitrar.
Prin urmare, sfatul principal al lui Komarovsky este sa nu arati in niciun fel ca „concertul” copilului va atinge. Oricat de puternice ar fi lacrimile si tipetele.
Daca copilul isi atinge cel putin o data scopul cu ajutorul isteriei, va folosi aceasta metoda in mod constant.
A ceda inseamna a deveni o victima a manipularii, care, intr-un fel sau altul, se imbunatateste constant si continua pentru tot restul vietii.
Este de dorit ca toti membrii familiei sa adere la tactici calme de comportament si de respingere a istericului, astfel incat „nu” al mamei sa nu se transforme niciodata in „da” al tatalui sau „poate” al bunicii. Apoi, copilul va intelege rapid ca isteria nu este deloc o metoda si va inceta sa testeze nervii adultilor pentru rezistenta.
Ce sa faci cand copilul are tantrum?
De indata ce a inceput isteria – parasiti camera, dar anuntati copilul ca este auzit. De indata ce cel mic tace, poti sa intri in camera lui. Daca strigatul se repeta, iesi din nou. Doua zile sunt suficiente pentru ca un copil de 1.5-2 ani sa dezvolte un reflex stabil – „mama este acolo daca nu strig”.
Absolut orice copil poate fi obraznic, spune Komarovsky. Multe depind de caracterul, temperamentul, cresterea, normele de comportament care sunt adoptate in familie, de relatia dintre membrii acestei familii.
Nu uitati de varsta „de tranzitie” – 3 ani, 6-7 ani, adolescenta.
Tantrum la copii de 3 ani
La varsta de aproximativ trei ani, copilul incepe sa inteleaga si sa se realizeze in aceasta lume mare. In plus, majoritatea copiilor la aceasta varsta sunt departe de a fi intotdeauna capabili sa-si exprime in cuvinte sentimentele, emotiile si dorintele. Asa ca le arata sub forma de isterie.
Destul de des, la aceasta etapa de varsta, incepe pavorul nocturn. Este spontan, copilul doar se trezeste noaptea si practica imediat un tipat strapuns, se apleaca intr-un arc, uneori incearca sa scape de adulti si incearca sa fuga. De obicei, tantrumurile nocturne nu dureaza atat de mult, iar copilul le „depaseste”, se opresc la fel de brusc cum au inceput.
Tantrum la copii de 6-7 ani
La 6-7 ani apare un nou puseu de crestere. Copilul este deja gata sa mearga la scoala si incep sa-i ceara mai mult decat inainte. Ii este foarte frica sa nu reuseasca sa indeplineasca aceste cerinte, ii este frica sa „dezamageasca”, stresul se acumuleaza si uneori se revarsa din nou sub forma de isterie.
Evgeny Komarovsky subliniaza faptul ca cel mai adesea parintii apeleaza la medicii cu aceasta problema atunci cand copilul are deja 4-5 ani, cand tantrumurile apar „din obisnuinta”.
Parintii se tem de obicei de unele dintre manifestarile externe ale isteriei, cum ar fi starea de lesin a copilului, convulsiile, „podul isteric” (arcuind spatele), suspine profunde si probleme de respiratie. Tulburarile afectiv-respiratorii sunt caracteristice, in principal, copiilor de varsta frageda – pana la 3 ani. Cu un strigat puternic, copilul expira aproape intregul volum de aer din plamani si acest lucru duce la paloare, retinerea respiratiei.
De obicei, dupa convulsii (tonice – cu tensiune musculara sau clonice – cu relaxare, „schiopatand”) respiratia este restabilita, pielea inceteaza sa mai fie „cianotica”, bebelusul incepe sa se calmeze.
In caz de astfel de manifestari de isterie, este indicat sa consultati un neurolog, deoarece aceleasi simptome sunt caracteristice unor tulburari nervoase.
Tantrum la copii – sfaturi
- Invatati-l pe copil sa-si exprime emotiile in cuvinte.
- Un copil predispus la atacuri isterice nu ar trebui sa fie prea dadacit, cel mai bine este sa-l trimiteti la gradinita cat mai devreme. Acolo, spune Komarovsky, tantrumurile, de obicei, nu apar deloc din cauza absentei spectatorilor constanti – mama si tata.
- Atacurile isterice pot fi invatate sa anticipeze si sa controleze. Pentru a face acest lucru, parintii trebuie sa observe cu atentie cand incepe de obicei isteria. Copilul poate fi somnoros, flamand sau uraste sa fie grabit. Incercati sa ocoliti situatiile potentiale de „conflict”.
- La primul semn al unei isterii incipiente, ar trebui sa incercati sa distrageti atentia copilului. De obicei, spune Komarovsky, acest lucru functioneaza cu succes la copiii sub trei ani.
- Daca copilul tau tinde sa-si tina respiratia atunci cand este isteric, nu este nimic in neregula cu asta. Komarovsky spune ca, pentru a stabili respiratia, trebuie doar sa sufli in fata bebelusului si el va respira cu siguranta – reflex.
- Indiferent cat de dificil este pentru parinti sa se ocupe de furia copilului, Komarovsky recomanda cu tarie sa mearga pana la capat. Daca lasati copilul sa va „bata” cu isteria, atunci va fi si mai dificil. Intr-adevar, dintr-un copil isteric de trei ani, intr-o zi va creste un adolescent isteric si complet intolerabil de 15-16 ani. Va strica viata nu numai a parintilor. O va face foarte grea si pentru sine.
