Diagnosticul si tratamentul encefalopatie perinatala la copil, factori de risc

Encefalopatie perinatala este un termen care uneste un grup mare de leziuni cerebrale, care sunt diferite datorita originii lor si care nu sunt specificate, aparute in timpul sarcinii si nasterii. EP se poate manifesta in moduri diferite, de exemplu, sindromul de hiper excitabilitate, atunci cand copilul este iritat, pofta de mancare este redusa, copilul deseori vomita in timpul hranirii si refuza sa alaptarea, doarme mai putin, doarme mai dificil etc.

O manifestare mai rara, dar si mai severa a encefalopatiei perinatale este sindromul depresiei sistemului nervos central. La astfel de copii, activitatea motorie este semnificativ redusa. Copilul arata letargic, strigatul este slab.

Oboseste repede in timp ce mananca, in cazurile cele mai severe, reflexul de supt este absent. Adesea, manifestarile encefalopatiei perinatale sunt usor exprimate, dar copiii care au suferit aceasta afectiune necesita in continuare o atentie sporita si uneori un tratament special.

Cauze encefalopatie perinatala

Factorii de risc pentru patologia perinatala a creierului includ:

  • Diverse boli cronice ale mamei.
  • Boli infectioase acute sau exacerbari ale focarelor cronice de infectie la mama in timpul sarcinii.
  • Tulburari alimentare.
  • Gravida este prea tanara.
  • Boli ereditare si tulburari metabolice.
  • Cursul patologic al sarcinii (toxicoza precoce si tarzie, amenintarea avortului etc.).
  • Cursul patologic al nasterii (nastere rapida, travaliu slab etc.) si traume in asistenta in timpul nasterii.
  • Efecte nocive asupra mediului, conditii adverse asupra mediului (radiatii ionizante, efecte toxice, inclusiv utilizarea diferitelor substante medicinale, poluarea mediului inconjurator de sarurile metalelor grele si deseurile industriale etc.).
  • Prematuritatea si imaturitatea fatului cu diferite tulburari ale activitatii sale vitale in primele zile de viata.

Trebuie mentionat ca cele mai frecvente sunt hipoxic-ischemice (cauza lor este deficitul de oxigen care apare in timpul vietii intrauterine a bebelusului) si leziunile mixte ale sistemului nervos central, ceea ce se explica prin faptul ca aproape orice probleme in timpul sarcinii si nasterii duce la o incalcare a aportului de oxigen la tesuturi, fat si mai ales creier. In multe cazuri, cauzele de encefalopatie perinatala nu pot fi determinate.

Scara Apgar ajuta la crearea unei imagini obiective a starii copilului in momentul nasterii. Scara Apgar permite deja in camera de nastere sa evalueze adaptarea copilului la conditiile extrauterine de existenta in primele minute dupa nastere. Suma punctelor de la 1 la 3 indica o stare grava, de la 4 la 6 – la o stare de severitate moderata, de la 7 la 10 – satisfacatoare. Scorurile scazute se refera la factorii de risc pentru viata copilului si la dezvoltarea tulburarilor neurologice si dicteaza necesitatea unei ingrijiri intensive de urgenta.

Din pacate, scorurile ridicate ale Apgar nu exclud complet riscul tulburarilor neurologice, o serie de simptome apar dupa a 7-a zi de viata si este foarte important sa se identifice posibilele manifestari ale EP cat mai devreme. Plasticitatea creierului copilului este neobisnuit de mare, masurile de tratament in timp util ajuta, in cele mai multe cazuri, la evitarea dezvoltarii deficitelor neurologice, la prevenirea incalcarilor in sfera emotional-volitiva si a activitatii cognitive.

Citeste si...
Miliaria sau alergia la caldura la copii

Curs EP si previziuni posibile

Pe parcursul EP se disting trei perioade: acut (prima luna de viata), recuperare (de la 1 luna la 1 an pe termen complet, pana la 2 ani) si rezultatul bolii. In fiecare perioada de EP, se disting diverse sindroame. Adesea exista o combinatie de mai multe sindroame. O astfel de clasificare este adecvata, deoarece iti permite sa distingi sindroamele in functie de varsta copilului.

O tactica de tratament adecvata a fost dezvoltata pentru fiecare sindrom. Gravitatea fiecarui sindrom si combinatia lor va permite sa determinati severitatea afectiunii, sa prescrieti corect terapia, sa faceti predictii. Este de remarcat faptul ca chiar si manifestari minime de encefalopatie perinatala necesita un tratament adecvat pentru a preveni rezultatele adverse.

Sa enumeram principalele sindroame ale encefalopatiei perinatale

Perioada acuta:

Sindromul depresiei SNC.
Sindromul Comatoza.
Sindrom de excitabilitate neuro-reflexa crescuta.
Sindromul convulsiv.
Sindromul hipertensiv hidrocefalic.

Perioada de recuperare:

Sindrom de excitabilitate neuro-reflexa crescuta.
Sindromul epileptic.
Sindromul hipertensiv hidrocefalic.
Sindromul disfunctiei vegeto-viscerale.
Sindromul tulburarilor motorii.
Sindromul retardului psihomotor.

Rezultate:

Recuperare completa.
Dezvoltare psihica, motorie sau vorbire intarziata.
Tulburare de hiperactivitate cu deficit de atentie (disfunctie cerebrala minima).
Reactii neurotice.
Disfunctie vegetativ-viscerala.
Epilepsie.
Hidrocefalia.
Paralizie cerebrala.

Toti pacientii cu leziuni cerebrale severe si moderate necesita tratament intern. Copiii cu tulburari usoare sunt eliberati din spital sub supravegherea ambulatorie a unui neurolog.

Sindromul de excitabilitate neuro-reflexa crescuta manifestata prin activitate motorie spontana crescuta, somn de suprafata nelinistit, prelungirea perioadei de veghe activa, dificultati de adormire, plans nemotivat frecvent, revitalizarea reflexelor congenitale neconditionate, tonus muscular variabil, tremor (strangere) al membrelor, barbie.

La sugarii prematuri, acest sindrom in majoritatea cazurilor reflecta o scadere a pragului pentru disponibilitate convulsiva, adica indica faptul ca bebelusul poate dezvolta cu usurinta convulsii, de exemplu, cu febra sau cu alte substante iritante. Cu un curs favorabil, severitatea simptomelor scade treptat si dispare intr-o perioada de la 4-6 luni la 1 an. Cu un curs nefavorabil al bolii si absenta terapiei in timp, se poate dezvolta sindromul epileptic.

Sindromul convulsiv (epileptic) poate aparea la orice varsta. In copilarie, se caracterizeaza printr-o varietate de forme. Adesea exista o imitatie de reflexe motorii neconditionate, sub forma de indoire paroxistica si indoirea capului cu tensiunea bratelor si picioarelor, intorcand capul in lateral si extinderea aceluiasi brat si picior; episoade de tremur, zvacniri paroxistice ale membrelor, imitatii ale miscarilor de supt, etc. Uneori, un specialist este dificil sa determine natura conditiilor convulsive care apar fara metode de cercetare suplimentare.

Sindromul hipertensiunii-hidrocefalice se caracterizeaza prin exces de lichid in spatiile creierului care contine lichid cefalorahidian, ceea ce duce la o crestere a presiunii intracraniene. Medicii explica adesea aceasta incalcare parintilor in acest fel – presiunea intracraniana crescuta.

Citeste si...
Protectii inteligente pentru patutul bebelusului

Mecanismul de aparitie a acestui sindrom poate fi diferit: producerea excesiva de lichid cefalorahidian, absorbtia deteriorata a excesului de lichid cefalorahidian in fluxul sanguin sau o combinatie a acestuia. Principalele simptome ale sindromului de hipertensiune-hidrocefalie, pe care medicii sunt ghidati si pe care parintii le pot controla, sunt ratele de crestere ale circumferintei capului copilului si marimea si starea fontanelului mare.

La majoritatea nou-nascutilor cu termen complet, circumferinta normala a capului la nastere este de 34 – 35 cm. In medie, in prima jumatate a anului, cresterea lunara a circumferintei capului este de 1,5 cm (pana la 2,5 cm in prima luna), ajungand la aproximativ 44 cm ls 6 luni. In a doua jumatate a anului, ratele de crestere scad; pana la anul, circumferinta capului este de 47-48 cm.

Somnul nelinistit, regurgitarea profuza frecventa, plansul monoton combinat cu bombarea, pulsarea crescuta a fontanelelor mari si aruncarea capului inapoi sunt cele mai tipice manifestari ale acestui sindrom.

Cu toate acestea, bebelusii absolut sanatosi au adesea dimensiuni mari ale capului si sunt determinate de caracteristicile constitutionale si familiale. Marimea mare a fontanelului si „intarzierea” inchiderii sale sunt adesea observate cu rahitism. Dimensiunea mica a fontanelului la nastere creste riscul de hipertensiune intracraniana in diferite situatii adverse (supraincalzire, febra etc.).

Sindromul Coma este o manifestare a unei afectiuni grave a nou-nascutului, care este evaluat la 1-4 puncte pe scara Apgar. La copiii bolnavi se manifesta letargie, o scadere a activitatii motorii pana la absenta completa a acesteia, toate functiile vitale sunt deprimate: respiratia, activitatea cardiaca. Pot aparea crize. O stare grava dureaza 10-15 zile, in timp ce nu exista reflexe de supt si inghitire.

Sindromul disfunctiei vegeto-viscerale, de regula, se manifesta dupa prima luna de viata pe fondul cresterii excitabilitatii nervoase si a sindromului de hipertensiune-hidrocefalie. Se remarca frecvent regurgitarea, cresterea in greutate intarziata, ritmul cardiac si respirator afectat, termoreglarea, decolorarea si temperatura pielii, „marmurarea” pielii, afectarea functiei gastrointestinale. Adesea, acest sindrom poate fi combinat cu enterita, enterocolita (inflamatia intestinului subtire si gros, manifestata prin scaune diareice, crestere in greutate afectata) datorita microorganismelor patogene, cu rahitism, care le face cursul mai greu.

Sindromul tulburarilor motorii este detectat inca din primele saptamani de viata. De la nastere, se poate observa o incalcare a tonusului muscular, atat in ​​directia scaderii si cresterii sale, se poate detecta asimetria, se observa o scadere sau o crestere excesiva a activitatii motorii spontane. Adesea, sindromul de deficienta motorie este combinat cu o intarziere in dezvoltarea psihomotorie si a vorbirii, deoarece tulburarile de tonus muscular si prezenta activitatii motorii patologice (hiperkinezie) interfereaza cu miscarile tintite, formarea functiilor motorii normale si stapanirea vorbirii.

Cu o intarziere in dezvoltarea psihomotorie, copilul incepe mai tarziu sa tina capul, sa stea, sa se tarasca, sa mearga. O incalcare predominanta a dezvoltarii mintale poate fi suspectata cu un tipat monoton slab, articulare afectata, expresii faciale slabe, aparitia tarzie a unui zambet, reactii auditive intarziate.

Citeste si...
Masajul pentru bebelusi: reguli si tehnici

Paralizia cerebrala este o boala neurologica rezultata dintr-o leziune precoce a sistemului nervos central. Cu paralizia cerebrala, tulburarile de dezvoltare sunt de obicei de o structura complexa, tulburarile motorii, vorbirea, retardul mental sunt combinate. Tulburarile de miscare in paralizia cerebrala sunt exprimate in leziuni ale extremitatilor superioare si inferioare; abilitati motrice fine, muschii aparatului de articulare, muschii oculomotori sufera.

Tulburarile de vorbire sunt detectate la majoritatea pacientilor: de la forme usoare (sterse) la vorbire complet ilizibila. 20 – 25% dintre copii au deficiente vizuale caracteristice: strabism convergent si divergent, nistagmus, limitarea campurilor vizuale. Majoritatea copiilor au un retard mental. Unii copii au inteligenta afectata.

Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie este o tulburare de comportament datorita faptului ca copilul are un control slab asupra atentiei sale. Este dificil ca acesti copii sa se concentreze asupra oricarei activitati, mai ales daca nu este foarte interesant: se intorc si nu pot sta linistiti, sunt distrasi in mod constant chiar si de fleacuri. Activitatea lor este adesea prea furtunoasa si haotica.

Diagnosticul afectarii perinatale a creierului

Diagnosticul afectarii creierului poate fi pus pe baza datelor clinice si a cunoasterii caracteristicilor sarcinii si nasterii.

Datele metodelor suplimentare de cercetare sunt auxiliare si ajuta la clarificarea naturii si gradului de afectare a creierului, servesc la monitorizarea cursului bolii, la evaluarea eficacitatii terapiei.

Neurosonografia (NSG) este o metoda sigura de examinare a creierului, permitandu-va sa evaluati starea tesutului cerebral, a spatiilor de lichid cefalorahidian. Dezvaluie leziuni intracraniene, natura leziunilor cerebrale.

Dopplerografia va permite sa evaluati cantitatea de flux de sange in vasele creierului.

Electroencefalograma (EEG) – o metoda pentru studierea activitatii functionale a creierului, bazata pe inregistrarea potentialelor electrice ale creierului. Potrivit EEG, se poate aprecia gradul de intarziere in dezvoltarea creierului legat de varsta, prezenta asimetriilor interhemisferice, prezenta activitatii epileptice, focarele sale in diferite parti ale creierului.

Monitorizarea video este o metoda care va permite sa evaluati activitatea motorie spontana la un copil folosind inregistrari video. Combinatia de monitorizare video si EEG va permite sa identificati cu exactitate natura convulsiilor (paroxismele) la copiii mici.

Electroneuromiegrafia (ENMG) este o metoda indispensabila in diagnosticul bolilor neuromusculare congenitale si dobandite.

Tomografia computerizata (CT) si imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) sunt metode moderne care permit o evaluare detaliata a modificarilor structurale ale creierului. Utilizarea pe scara larga a acestor metode in copilarie timpurie este dificila datorita necesitatii anesteziei.

Tomografia cu emisie de pozitron (PET) face posibila determinarea ratei metabolice a tesuturilor si a intensitatii fluxului sanguin cerebral la diferite niveluri si in diferite structuri ale sistemului nervos central.

Citeste si...
Alaptez la san, dar copilul nu ia in greutate

Cele mai utilizate in EP sunt neurosonografia si electroencefalografia.

In cazul patologiei sistemului nervos central, este necesara o examinare de catre un oculist. Modificarile detectate in fond ajuta la diagnosticarea bolilor genetice, evalueaza severitatea hipertensiunii arteriale intracraniene si starea nervilor optici.

creier copil

Tratament encefalopatie perinatala

Asa cum am mentionat mai sus, copiii cu leziuni severe si moderate ale sistemului nervos central in perioada acuta a bolii necesita tratament intern. La majoritatea copiilor cu manifestari usoare ale sindroamelor de excitabilitate neuro-reflexa crescuta si tulburari motorii, ei reusesc sa se limiteze la selectia unui regim individual, corectie pedagogica, masaj, exercitii de fizioterapie si utilizarea metodelor fizioterapeutice.

Dintre metodele medicale pentru astfel de pacienti, fitoterapia (perfuzii si decocturi de plante sedative si diuretice) si medicamente homeopate sunt mai des utilizate.

In cazul hipertensiunii hidrocefalice, se ia in considerare severitatea hipertensiunii si severitatea sindromului hidrocefalic. Cu o presiune intracraniana crescuta, se recomanda ridicarea capului patului cu 20-30 °. Pentru a face acest lucru, puneti ceva sub picioarele patutului sau sub saltea. Terapia medicamentoasa este prescrisa doar de catre un medic, eficacitatea este evaluata in functie de manifestarile clinice si datele NSG.

In cazuri usoare, acestea sunt limitate la remedii pe baza de plante (decocturi de coada de cal, frunze de urs, etc.). In cazuri mai severe, se foloseste diacarb , ceea ce reduce productia de lichid cefalorahidian si creste fluxul acestuia. Odata cu ineficienta tratamentului medicamentos in cazuri mai grave, trebuie sa recurgem la metode neurochirurgicale de terapie.

In caz de deficienta motorie severa, accentul principal este pe metodele de masaj, exercitii de fizioterapie si fizioterapie. Terapia medicamentoasa depinde de sindromul conducator: cu hipotensiune musculara, pareza periferica, sunt prescrise medicamente care imbunatatesc transmiterea neuromusculara. Sunt utilizate diverse optiuni pentru administrarea medicamentelor in interior si utilizarea electroforezei.

Selectia medicamentelor pentru copiii cu sindrom epileptic depinde de forma bolii. Receptia anticonvulsivelor (anticonvulsive), dozele, ora primirii sunt stabilite de catre medic. Schimbarea medicamentelor se realizeaza treptat sub controlul EEG. O retragere brusca spontana de medicamente poate provoca o crestere a convulsiilor. Masajul si tratamentul fizioterapeutic pentru copiii cu sindrom epileptic sunt contraindicati.

In cazul sindromului de retardare a dezvoltarii psihomotorii, impreuna cu metodele de tratament non-farmacologice si corectia socio-pedagogica, se folosesc medicamente care activeaza activitatea creierului, imbunatatesc fluxul sanguin cerebral, promoveaza formarea de noi conexiuni intre celulele nervoase.

In aproape toate sindroamele EP, pacientilor li se prescriu preparate cu vitamine din grupul B.

Pana la varsta de un an, la majoritatea copiilor, efectele EP dispar sau se detecteaza manifestari minore de encefalopatie perinatala care nu au un efect semnificativ asupra dezvoltarii ulterioare a copilului. Consecintele frecvente ale encefalopatiei sunt disfunctia cerebrala minima (afectare usoara a comportamentului si invatarii), sindromul hidrocefalic. Cele mai severe rezultate sunt paralizia cerebrala si epilepsia.