A sti cum si mai ales cand sa spui unor copii despre adoptie este o controversa. Unii parinti cred cea mai buna atitudine este evitarea. Nu considera potivit sa le spuna copiilor ca au fost adoptati. In numeroase situatii afla intamplator, iar familia le refuza dorinta de a-si contacta parintii biologici. Complet gresit spun psihologii.
Secretele sunt inspaimantatoare, mai ales pentru cei mici. La un moment dat vor afla si atunci increderea in parinti este serios zdruncinata. La fel si comunicarea, se vor intreba ce alte lucruri le-au mai fost ascunse.
Acum societatea incurajeaza dezvoltarea si mentinerea unei relatii cu familia sau parintii biologici. Se numeste “adoptie deschisa”. In multe cazuri, acestia le trimit copiilor felicitari, scrisori, poze prin agentiile de adoptie sau prin asistentii sociali. Este important pentru dezvoltarea copiilor sa stie cine sunt parintii lor biologici, sa isi cunoasca “radacinile”.
In multe tari, inclusiv in Romania, legislatia ii obliga pe parintii adoptivi sa le spuna copiilor despre adoptie si sa le dea informatii despre parintii biologici cand le sunt cerute.
Momentul potrivit pentru a incepe sa le spuneti ca sunt adoptati este cat mai devreme cu putinta. De cele mai multe ori, micutii sunt cei care ajuta: la 2-3 ani, la binecunoscuta varsta a intrebarilor “de unde am aparut eu?”. Folositi aceasta oportunitate pentru a-i informa ca au fost adoptati. In functie de varsta lor, creati o “povestioara” pe care sa o inteleaga. Folositi uzual cuvintele adoptie si adoptat in familie. A fi adoptat este ceva pozitiv!
O strategie recomandata de psihologi este de a le spune cat sunt de norocosi sa aiba 2 mamici: o “mamica de burtica”, unde au stat ei pana s-au nascut si o mamica care ii creste. Cand va vor intreba unde este mamica de burtica, un raspuns ar putea fi: in orasul sau tara x, unde se traia foarte greu si pentru ca ii iubeau mult, i-au lasat sa se mute si sa ii creasca alta mamica. Este o mare greseala sa creeati o poveste negativa referitor la parintii biologici.
A ascunde unor copii ca sunt adoptati, nu va face altceva decat sa creeze un mare gol de neincredere in relatia copii-parinti.
In cazul in care copiii sunt adoptati la varste de peste 5 ani, ei au in memorie amintirea unei alte case, a altor parinti. Vor privi cu teama noul camin, speriati fiind ca poate vor fi trimisi si din acest loc. Cred ca au fost parasiti pentru ca nu au fost cuminti. Profitati de orice imprejuarare pentru a-i reasigura ca sunt foarte iubiti.
O alta strategie pentru a va apropia mai mult copiii si pentru a creea o aura pozitiva in jurul adoptiei, este celebrarea a doua zile de “nastere”: ziua cand s-au nascut si ziua in care au fost adoptati.
Oricare ar fi varsta la care le spuneti despre adoptie, nu va asteptati sa inteleaga imediat ce inseamna sau sa se acomodeze rapid. De cele mai multe ori este necesar timp, chiar ani de zile pentru ei sa digere informatia.
Pingback: Cum să îi spui partenerului tău că nu poți avea copii ⋆ SuntMamica.com