Iata principalele motive de ce strigam la copii si cum sa evitam asta?

Multi parinti ar dori sa nu mai strige la copii, citesc articole inteligente, par sa inteleaga totul – dar de multe ori nu reusesc sa se retina. Se dovedeste ca, in situatiile in care mamele (mai des) striga, ele insele au nevoie de ajutor, nu pot face fata situatiei si tipa literalmente, despre nevoile lor nesatisfacute.

El nu aude pana nu ridici vocea

Unii oameni, vorbind cu strainii, incep sa vorbeasca mai tare pentru a fi auziti. Acest lucru, rar, contribuie la intelegere. Poate ca bebelusul chiar nu aude unele dintre solicitarile tale. Repetati de cateva ori si el aude doar daca incepeti sa tipati.

Atunci ar trebui sa stiti cum functioneaza concentrarea copiilor. Sau chear, concentrarea oricarei persoane. Este normal sa faci ceva, sa te gandesti la ceva sau sa experimentezi un sentiment si sa nu mai atragi atentia la altceva.

Chiar daca e vorba de suflat nasul, mancatul unei piersici, etc. Ti se pare ca copilul nu este ocupat cu nimic, cand, de fapt, este concentrat total pe ceva care nu conteaza pentru tine.

S-ar putea sa fii obisnuita sa faci singura cincisprezece lucruri in acelasi timp. Asa e?

Deci, data viitoare cand ii spui ceva copilului, iar el nu te va auzi, incearca sa observi acest miracol al concentrarii copilaresti. Si puteti vedea ca este foarte important pentru el sa termine niste lucruri, inainte sa-l intrebati despre altceva.

probleme cu adolescentii

Te impiedica sa ai grija de tine insati

Strigatul este agresivitate. Putem fi agresivi pentru a ne restabili granitele. Daca ni se pare ca resursele noastre sunt la limita, psihicul nostru semnaleaza pericol. Si incepem sa ne aparam, sa ne cucerim limitele.

Dar atunci, daca strigam la copil, strigam la cine nu trebuie. El nu este capabil sa aiba grija de noi. Doar noi suntem capabili.

Te intrebi acum acum. Chiar nu pot dormi mai mult? Chiar nu exista niciun mod de a manca mai bine, de a manca mai multa verdeata si mai putine paste cu carne? Eu beau destula apa? Plec des la plimbare?

Este important sa intelegeti ca copilul cu adevarat va impiedica sa aveti grija de dvs. Si sa te enervezi pe el in acel moment este normal. Nu este nevoie sa te consideri o mama rea pentru asta. Dar nu uita ca nu e vina lui in situatia creata, el doar are nevoie de atentie si afectiune.

Copilul este oglinda noastra

Copiii ne pot arata o multime de lucruri pe care noi nu le acceptam. Sunt zgomotosi, directi, stangaci, sunt blanzi si isi iubesc corpul.

Ei stiu sa intrebe. Stiu sa ceara. Stiu sa spuna nu. Ei pot striga, aratandu-se fara retinere.

Sunt prosti. Sunt naivi. Sunt uneori stangaci. Sunt slabi si fragili. Ei stiu sa iubeasca si stiu sa se ataseze. Ei stiu sa aiba incredere. Vor sa simta contactul fizic cu mama. Ei isi considera mama lor buna, indiferent de ceea ce face.

Si toate acestea nu le putem accepta in noi insine. Si cand privim copilul, ne uitam la ceea ce este in noi, dar am ascuns. Si apoi strigam: „Nu mai fi asa!”.

Nu permite mamei sa fie un “elev excelent”

Pana la treizeci de ani, am fost un elev excelent, am primit o diploma, superiorii m-au laudat, iar acum sunt mama si nu am norme si note.

“Vezi, nu ai nascut singura, ci prin cezariana. Uite, nu ai putut alapta. Uite, copilul e bolnav si nu il poti vindeca chiar in acest moment.”

Daca femeia are nevoie sa fie apreciata de ceilalti, maternitatea poate deveni o munca greu de suportat pentru ea. Pentru ca intr-adevar trebuie sa faca multe, dar nimeni nu vede deseori acest lucru. Nimeni nu da medalii. Te intristezi si strigi astfel la copil, pe el iti versi nervii.

Suntem suparati pe altii, dar tipam la copil

Tot negativul din partea sotului, rudelor, oamenilor de pe internet, medicilor din clinica. Am fost jigniti sau criticati. Dar din anumite motive nu am putut raspunde. Eram inspaimantati, confuzi, nu am gasit cuvinte. Iar acasa putem sa strigam la copil, fiindca el nu va raspunde la fel.

Un astfel de copil poate deveni, in cele din urma, de ajutor, foarte adult in rationament. Poate minti mult, acesta va deveni modul sau de sustinere a realitatii si inadecvarii mamei sale. Se poate imbolnavi des. Frecvent, acestea sunt boli sistemice asociate cu sistemul imunitar, cu hormoni, cu pielea.

Pentru a preveni acest lucru, trebuie sa dezvoltam doua lucruri. In primul rand, atentia pentru a putea observa pe cine suntem cu adevarat suparati. Si in al doilea rand, curajul.

Daca nu strigati niciodata la alte persoane, daca taceti si nu raspundeti mamei dvs., daca ascultati mereu de soacra, chiar daca nu sunteti de acord, daca sotul dvs. va insulta si sunteti tacuta si nu reactionati, atunci trebuie sa invatati sa raspundeti!

Pentru ca esti adult. Pentru ca aveti dreptul sa va aparati punctul de vedere. Pentru ca nu poti fi tratat asa, chiar daca gresesti. Si pentru asta trebuie sa observati ca sunteti mare. Nu mai esti un copil asupra caruia poti arunca orice. Si nu veti face asta nici cu copilul dumneavoastra!

Copilul parca provoaca mama intentionat

Foarte des, copiii nostri incep sa se bulverseze, sa se comporte incomod pentru noi atunci cand le lipseste atentia.  Ma comport bine – mama isi face treburile si nu-mi acorda atentie. In consecinta, pentru a atrage atentia, este necesar sa faca ceva vizibil, eliminand-o dintr-o absenta emotionala. Acum reactioneaza intr-un mod ciudat – tipa. Dar, pentru un copil, acest lucru, surprinzator, se simte mai sigur si mai placut decat ignorarea. Aceasta este o forma inversa de afectiune.

Daca este vorba despre tine, atunci vezi cat timp ii acorzi copilului. Poate ca stai cu el toata ziua, il hranesti, mergi la plimbare, dar nu esti implicata in asta, nu esti in contact.

Credem ca tipand putem stabili reguli

Adesea, oamenii, in special generatia mai in varsta, spun asta: „Daca nu-l speriati, el va creste prost educat”. Sau: “Baiatul are nevoie de disciplina!” Sau mai rau: „Chiar Biblia spune ca, daca iubesti, trebuie sa fii pedepsit”.

Copilul are intr-adevar nevoie de granite, disciplina si educatie. Adevarat, pedepsele sunt uneori necesare. Dar tipatul nu este o pedeapsa. Un strigat nu este educatie. Un tipat este incapacitatea unui parinte de a-si restrange emotiile.

Acest comportament nu sustine copilul, in aceasta forma el nu este capabil sa prinda relatiile de cauza si efect potrivite. De exemplu, daca copilul nu strange jucariile, nu are voie sa obtina altele – acest lucru este de inteles, acesta este un plus, desi poate fi nefericit. Dar daca mama tipa din cauza dezordinii, atunci copilul nu invata sa faca curatenie, ci sa aiba grija de siguranta lui.

Articolele de pe acest site au rol informativ! Daca aveti o problema de ordin medical, va rugam sa va adresati unui specialist!