Copilul meu inca nu vorbeste. E grav?

De la primul zambet la primul gangurit, de la prima silaba la primul cuvant, de la prima propozitie la primul dialog, copilul tau face pasi mici, dar siguri in deprinderea limbajului. Nu te ingrijora daca la 3 ani nu stapaneste arta conversatiei. Ai rabdare cu el, vorbeste-i cu blandete, nu-l certa daca stalceste cuvintele. Iar pentru a te asigura ca prichindelul tau nu are o problema serioasa, nu ezita sa ceri sfatul unui logoped.

Copilul meu nu spune mama. Pustiul meu are un an si nu inteleg nimic din ce vrea sa imi spuna. La 2 ani, fetita mea de-abia rosteste cateva cuvinte. Proble­mele de limbaj se afla printre cele mai frecvente ingrijorari ale parintilor. Sunt intemeiate aceste framantari? Cand este cazul sa fie consultat logopedul? Care sunt etapele de dezvoltare a limbajului? Explica acestea Oana-Maria Udrea, psiholog-logoped la Ambulatoriul de specialitate al Spitalului Clinic de Ur­genta pentru Copii “Grigore Alexandrescu”.

A intelege si a exprima

Intarzierile de limbaj sunt frecvente in randul copiilor pana la 2 ani, dar nu trebuie sa ii alarmeze pe parinti. Daca nu sunt asociate cu alte simptome, tulburarile de limbaj se vor rezolva pe masura ce copilul creste si se dezvolta din punct de vedere neuropsihomotor.

Specialistul nostru ne atrage atentia ca, pentru a ne putea da seama daca prichindelul nostru are o tulburare de vorbire, trebuie sa avem in vedere ca limbajul presupune doua arii:

● limbajul receptiv – capacitatea copilului de intelegere a mesajului,
● limbajul expresiv – capacitatea copilului de a exprima prin mimica, gesturi, cuvinte, un mesaj.

Important este sa ne raportam la ambele componente ale limbajului. De multe ori scapam din vedere latura receptiva a limbajului, intr-adevar mai putin sesizabila. Ne facem probleme intrucat copilul nu spune mama, dar daca ii spunem sa arate unde este mama vom constata ca el o arata imediat pe aceasta. Ceea ce inseamna ca are capacitate de intelegere, dar pur si simplu inca nu stie cum sa spuna mama. Mai grav ar fi daca nu ar sti sa o arate, daca ar da dovada ca nu intelege mesajul care i se comunica.

Semnale de alarma

Potrivit psihologului Oana-Maria Udrea, apare un semnal de alarma cand observam ca limbajul receptiv este deficitar. Iata cateva semne: copilul nu reactioneaza cand este strigat pe nume, nu raspunde la nici un stimul verbal, nu arata cu degetul, nu reactioneaza la dialogul cu cei din jur, nu este prezent. Toate aceste tulburari ale limbajului din punct de vedere calitativ pot fi cauzate de deficiente de auz, tulburari din spectrul autist, probleme de integrare a copilului in relatiile de comunicare.

In schimb, in masura in care copilul intelege ce i se spune, are contact vizual cu persoana care ii vorbeste, este prezent si comunica neverbal, rade, arata cu degetul, dar inca nu se poate exprima prin cuvinte sau printr-un numar mare de cuvinte, atunci parintii nu trebuie sa-si faca problema. N-au altceva de facut decat sa aiba rabdare, sa comunice cu copilul lor, sa nu il certe daca nu stie sa rosteasca un cuvant, sa nu-l traumatizeze prin conditii de genul “nu-ti dau apa pana nu spui apa” etc.

Dezvoltare in ritm propriu

Psihologul Oana-Maria Udrea spune ca vorbirea sau limbajul expresiv reprezinta o etapa in cadrul intregii dezvoltari neuropsihomotorii a copilului. Copilul nu invata sa vorbeasca asa cum adultii invata o limba straina. Asadar, limbajul copilului evolueaza cu celelalte paliere de dezvoltare. Si sa nu uitam ca fiecare copil are ritmul propriu de dezvoltare. Nu toti copiii incep sa mearga fix la 1 an sau nu toti copiii spun 10 cuvinte la aceasta varsta. Unii copii se dezvolta mai rapid pe partea fizica (stau in sezut, merg mai devreme), pe cand altii se dezvolta mai degraba pe partea psihocomportamentala (vorbesc mai repede, comunica usor, pun intrebari).

6 luni, 1 an, 18 luni… Principalii parame­tri ai dezvoltarii limbajului.

La vars­ta de 6 luni, bebelusul gan­gureste, are intonatie, recu­noaste vocea mamei, isi re­cunoaste numele si reac­tioneaza cand este strigat, raspunde mimic la un ton prietenos sau mai putin prietenos, rade, chicoteste sau se enerveaza, dupa caz.

La un an, copilul este capabil sa spuna cateva cuvinte cu sens, cu adresa (exemple: mama, tata, papa, apa, miau), chiar daca pe unele nu le pronunta corect. Tot la aceasta varsta incepe sa inteleaga mici instructiuni. Daca la 1 an copilul nu vorbeste, este important ca parintii sa fie atenti la ansamblu, aminteste psihologul Oana-Maria Udrea. Este posibil ca vocabularul copilului sa nu fie bogat, dar sa aiba o capacitate de intelegere foarte buna.

La 18 luni, copilul poate avea un vocabular de 5-20 de cuvinte (inclusiv cele aproximate). El repeta silabe, are un bogat limbaj emotional (expresii de genul: vai, au) si onomatopeic (ham-ham, miau-miau etc.). Copilul de 1 an si jumatate este capabil sa execute simple comenzi (adu-mi cana, pune ursuletul pe masa).

La 2 ani, copilul este capabil sa numeasca un numar mai mare de obiecte si persoane. Progresul este considerabil, copilul putand avea in voca­bular circa 150 de cuvinte. Incepe sa se exprime intr-un mod mai inteligibil, intelegem mai clar ce spune. De asemenea, prichindelul incepe sa asocieze doua substantive cu rol de propozitie (mama papa). Tot acum, copilul arata si numeste partile corpului: ochi, nas, gura, maini, picioare.

Intre 2 si 3 ani, copilul face asocieri legate, formuleaza mici propozitii. Nu este nici o problema daca nu foloseste corect verbele sau topica este inversata.

La 3 ani apare folosirea pronumelui personal “eu” in mod adecvat. Este momentul in care copilul se afla in etapa constientizarii de sine. Aceasta etapa se reflecta atat in vorbire, cat si in comportament. Incep manifestarile de independenta si crizele de opozitie. La 3 ani, vocabularul copilului este bogat, majoritatea cuvintelor sunt inteligibile, apare folosirea corecta a verbelor. Copilul pune intrebari, raspunde la intrebarile care i se adreseaza. Participa la discutii, este capabil sa poarte un dialog coerent.

Dificultati de limbaj

Ce se intampla cand copilul nu vorbeste? Psihologul Oana-Maria Udrea spune ca in spatele acestui “nu vorbeste” se pot ascunde diferite cauze:

● copilul este substimulat, nu are experiente active de comunicare, parintii, adultii din jurul lui nu vorbesc cu el;
● mediul de viata este deficitar din punct de vedere afectiv, exista tensiuni intre parinti sau este vorba despre un copil aflat in plasament social;
● traume emotionale;
● deficiente in dezvoltarea senzoriala (nu aude bine sau deloc);
● tulburari in dezvoltarea neuropsihomotorie, afectiuni neurologice;
● probleme medicale care duc la incetinirea ritmului de dezvoltare a limbajului.

Sfatul psihologului

Pentru a stimula dezvoltarea vorbirii si a­bilitatilor de comunicare ale copilului, psihologul Oana-Maria Udrea le recomanda parintilor sa vorbeasca in mod natural, simplu, pe un ton bland cu pruncul inca de la nastere. Vorbirea pri­vind ochi in ochi, rasul, mangaierile, leganatul, tinutul in brate, gesturi firesti pe care le face orice parinte care isi iu­beste copilul sunt modalitati de comunicare care incurajeaza raspunsul din partea copilului: zambetul, chicotelile, rasul, gangurelile si, cu timpul, vorbirea.

Pana la 2 ani este foarte important contactul vizual cu copilul in timp ce ii vorbim, sa il privim in ochi, vocea sa fie asociata cu expresia vizuala. Apoi este important sa numim actiunile, obiec­tele, persoanele care il inconjoara. Sa incurajam asocierea gesturilor copilului cu cuvinte (exemple: bravo, cu aplauze). Sa asociem numele animalelor cu su­ne­tele pe care le fac (Cum face pisica? Miau-miau). Sa ne uitam cu copilul pe fotografii si sa numim persoanele din imagini, sa rasfoim carti simple, adaptate varstei, si sa povestim ilustratiile res­pective. Sa ii adresam copilului solici­tari si intrebari la care poate raspunde. Intrebarile complicate sau conditionarile de genul “nu-ti dau praji­tura pentru ca nu stii sa spui cum se numeste” nu sunt eficiente, creeaza tensiune, nu sunt be­ne­fice pentru dezvoltarea vorbirii.

Cele mai potrivite pentru inceput sunt intrebarile de tip “unde este papusa”, la care copilul poa­te raspunde indicand obiectul respectiv. Sa repetam cuvintele pe care copilul nu le intelege, sa ne expri­mam clar. Sa ii oferim copilului timp de gandire atunci cand ii solicitam ceva. Sa vorbim normal cu copilul, sa evitam modul caraghios de vorbire imitand vocea si pronuntia gresita a copilului, acel limbaj numit de specialisti baby-talk.

COMUNICAREA CU PARINTII

Copilul invata sa vorbeasca de la parinti. Dezvoltarea limbajului se face prin interactiune directa cu parintii sau adultii din jurul copilului, subliniaza psihologul Oana-Maria Udrea. Copilul nu-si dezvolta vorbirea privind la televizor, chiar daca aude un mesaj tv foarte bogat.

Copilul nu invata sa vorbeasca nici daca este lasat cu un munte de jucarii in jurul lui. Probleme de limbaj va avea si copilul care este crescut de o bona care nu se implica afectiv in comunicarea cu el. Un copil poate beneficia de cele mai bune conditii de confort, dar daca nu este stimulat in scopul dezvoltarii vorbirii, el poate vorbi la fel de greu ca unul aflat in plasament. De aceea, specialistul nostru intareste ideea potrivit careia copilul invata sa comunice activ numai in relatie directa cu parintii.

LA LOGOPED

Cand este cazul sa mergi cu copilul la logoped? Cand esti ingrijorat cu privire la limbajul copilului, este bine sa ceri sfatul medicului pediatru si, de comun acord cu acesta, sa te prezinti la un cabinet de psihologie-logopedie pentru o consultatie, recomanda psihologul Oana-Maria Udrea. Logopedul evalueaza nu doar volumul de cuvinte si claritatea exprimarii, ci si dezvoltarea cognitiva a copilului, intelegerea, receptivitatea acestuia.

Sursa: jurnalul.ro

Please follow and like us:

Lasă un răspuns