Ce este osteomielita? Cauze, simptome, tratament

Osteomielita este o inflamație infecțioasă a tuturor părților constitutive ale țesutului osos: os, periost și măduva osoasă. Cu toate acestea, nu doar osul are de suferit, ci și măduva osoasă, cea mai moale componentă, crește și se umflă. Învelișul dur începe să exercite presiune asupra țesutului, ca urmare a faptului că vasele de sânge sunt ciupite și are loc o pierdere a fluxului sanguin în zona deteriorată. Acest lucru, la rândul său, provoacă adesea procese distructive. Și dacă agentul cauzal al bolii pătrunde dincolo de os, de exemplu, în mușchi, atunci se poate dezvolta un abces – umplând cavitatea cu puroi.

Cea mai periculoasă este osteomielita, cauza căreia este o infecție internă. Boala se dezvoltă în doar 2 zile. În aceste zile, simptomele bolii sunt cu greu vizibile. Poate o stare generală de rău, dureri musculare, disconfort în articulații, persoana nici măcar nu bănuiește că dezvoltă osteomielita. Apoi temperatura corpului crește la patruzeci de grade. Există o durere severă în zona osului afectat. La mișcare, durerea se intensifică, mișcarea devine limitată. Boala se dezvoltă în continuare rapid. Foarte des, întregul proces este însoțit de o stare de rău bruscă, greață și nevoia de a vomita.

Principalul pericol al osteomielitei asimptomatice este lipsa tratamentului și posibila trecere a bolii de la o formă locală la una generalizată, de la un stadiu acut la unul cronic. Prin urmare, orice senzație neobișnuită, febră fără alte simptome însoțitoare necesită diagnostic și investigare.

Cu osteomielita cu o formă toxică a bolii, tensiunea scade, apar dureri de inimă, sunt posibile convulsii și pierderea conștienței. Fața devine palidă, ochii se scufundă, pielea devine galbenă, buzele devin albastre. Când apare o formă traumatică de osteomielita, este foarte important să consultați imediat un medic, altfel persoana poate muri.

Osteomielita traumatică se caracterizează prin simptome acute. Sunt posibile atât temperatura ridicată, cât și durerea severă în zona leziunii, după care toate aceste simptome sunt înlocuite cu unele cronice. O formă severă de osteomielita poate duce la otrăvirea sângelui.

Cauzele osteomielitei

Principalii agenți cauzali ai osteomielitei acute sunt stafilococii, dar sunt posibile și alte bacterii, rickettsia și unele ciuperci, care pătrund în țesutul osos și provoacă apariția bolii.

Principala „vină” este Staphylococcus aureus , dar unele Escherichia coli, streptococul hemolitic și Pseudomonas aeruginosa pot provoca, de asemenea, boala. Boala poate fi cauzată fie de un singur agent patogen, fie de un grup de microorganisme patogene.

Pentru ca procesul inflamator să înceapă, sunt necesari câțiva factori: ​​mecanisme predispozitive și de declanșare.

Factorii care predispun la osteomielită includ:

• infecții ascunse;
• boli alergice;
• slăbirea apărării imune;
• epuizare fizică;
• o perioadă lungă de post și o lipsă de nutrienți în organism.

Mecanisme care „declanșează” boala:

• diverse leziuni;
• arsuri și degerături;
• SARS;
• activitate fizică excesivă;
• încălcări ale stării psiho-emoționale generale (stres, epuizare nervoasă prelungită).

Factorii de risc includ:

• tuberculoza;
• ulcer;
• trauma;
• orice daune cauzate de arsuri termice;
• tulburări circulatorii;
• boli infecțioase ale sinusurilor nazale, cavității bucale, afecțiuni dentare;
• diabet zaharat;
• boli oncologice și tratamentul acestora (chimioterapia);
• interventii chirurgicale.

Osteomielita hematogenă („transportată prin sânge”) este frecventă la sugari și copiii mici. De la sursa de infecție – de exemplu, de la un dinte bolnav – microbii pătrund în canalul măduvei osoase a osului tubular lung al brațului sau piciorului. Rareori, osteomielita este cauzată de o infecție a țesuturilor moi care se răspândește la osul adiacent. Una dintre cauzele osteomielitei poate fi o fractură deschisă, caz în care infecția pătrunde prin lacerație în os.

Osteomielita cronică

În cazul osteomielitei acute avansate, răspuns intempestiv, apare o perioadă subacută, care se transformă într-un stadiu cronic. Se caracterizează în primul rând prin durata bolii, depășind semnificativ 2-3 luni până la 8-12 luni, uneori câțiva ani. În forma cronică, are loc formarea de sechestratori și fistule. Există o schimbare alternativă a exacerbărilor și atenuării bolii.

Cât de gravă este osteomielita?

După ce medicul pune un diagnostic, se efectuează o consultație calificată, pacienții presupun în mod eronat că osteomielita este o inflamație simplă care a afectat o zonă mică a osului și nu are absolut niciun efect asupra altor procese care au loc în organism. Prin urmare, persoana nu înțelege gravitatea bolii care a apărut, nu sunt serioși în ceea ce privește tratamentul acesteia, ceea ce duce la complicații grave și, uneori, chiar la moarte. Din acest motiv, este necesar să explicăm pacientului cât de periculoasă este această boală și la ce consecințe poate duce.

O atenție deosebită trebuie acordată faptului că, în timpul osteomielitei, activitatea ficatului și a rinichilor se înrăutățește semnificativ, există o epuizare generală a corpului și funcționarea sistemului imunitar se înrăutățește. Poate surveni decesul nu din cauza osteomielitei în sine, ci din cauza bolilor cauzate de aceasta, mai ales când sunt afectate acele organe care nu erau complet sănătoase înainte de boală.

Tratament

Măsurile pentru tratamentul osteomielitei ar trebui să fie cuprinzătoare și efectuate în timp util. Este necesar să se monitorizeze în mod constant boala în dinamică, deoarece cursul este adesea însoțit de complicații imprevizibile și variații ale leziunilor. Pentru o luptă temeinică împotriva oricărei forme de osteomielite, se recomandă terapia medicamentosă simultană, intervenții chirurgicale și un complex de proceduri fizioterapeutice.

Tratamentul osteomielitei numai cu medicamente fără intervenția practicii chirurgicale nu duce la un rezultat adecvat. Dimpotrivă, o concentrație insuficientă de medicamente antibacteriene provoacă mutații ale agenților patogeni, în urma cărora aceștia devin rezistenți la terapia medicamentoasă.

Cu ajutorul unei infuzii intraosoase dintr-un amestec de ser fiziologic și agenți antibacterieni, focarul infecției este spălat și se creează o barieră în jurul acestuia, care împiedică răspândirea agentului patogen în afara zonei afectate. În plus, spălarea ajută la reducerea presiunii în țesutul osos, la îndepărtarea puroiului și la ameliorarea durerii.

Puncte importante:

• Pentru perioada de tratament, se recomandă efectuarea imobilizării (limitarea mobilității) a zonei deteriorate folosind dispozitive speciale. În general, reduceți activitatea fizică cât mai mult posibil.
• În cazul unui curs lung de terapie medicamentoasă cu antibiotice, agenții sunt utilizați pentru a crește rezistența generală a organismului. Pentru aceasta, se efectuează perfuzii (intravenoase) cu soluții speciale, se folosesc preparate de sânge.
• Când apare sepsisul, se iau o serie de măsuri pentru a curăța sângele și sistemul limfatic de toxine.
• În procesul de tratament, este necesară o monitorizare atentă a echilibrului electrolitic al organismului.

Un complex de exerciții terapeutice și fizice poate fi utilizat numai după retragerea pacientului din perioada acută a bolii și înlăturarea sindromului de durere. Cu ajutorul exercițiilor de fizioterapie, funcțiile zonelor afectate sunt restabilite, activitatea țesutului muscular este stimulată, zona afectată primește nutrienți și vitamine.

O dietă selectată corespunzător pentru osteomielita joacă propriul rol, adesea important, în tratamentul complex al bolii. Se recomandă împărțirea meselor zilnice în mese mai mici și mai dese pentru o mai bună absorbție (de 5-6 ori pe zi). Dieta trebuie să includă produse lactate, produse din carne, ouă, legume și fructe proaspete. Lichide – cel puțin 2 litri și jumătate pe zi. Alimentele bogate în fier, calciu și proteine ​​sunt binevenite. Dacă pacientul are boli concomitente care necesită o dietă specială, toate întrebările și programările sunt discutate cu medicii curant.

Pronosticul bolii

În procesul de stabilire a diagnosticului de osteomielita acută sau cronică, se face un pronostic al bolii, care depinde în primul rând de forma evoluției bolii și de starea pacientului înainte de spitalizare. Vârsta și starea imunității joacă, de asemenea, un rol și, desigur, stadiul bolii și oportunitatea detectării acesteia. Cu cât începe tratamentul complex mai devreme, cu atât sunt mai mari șansele de recuperare completă. Un pronostic nefavorabil este cel mai probabil la pacienții cu osteomielita cronică în stare neglijată și în combinație cu subțierea oaselor.

Alătură-te grupului Tratamente naturiste – Medicina pentru trup si suflet, unde vorbim despre probleme de sănătate și nutriție, aici poți primi mai ușor răspuns la întrebarea ta!