Atat mamicile, cat si medicii prezinta pareri diferite cand ajung la tema animalelor si copiilor. Unii sunt pentru cresterea copiilor in preajma animalelor pe cand altii sunt complet contra.

In multe tari, animalele de tot felul (delfini, cai, catei, pisici si pasarile) sunt folosite cu mare succes in diverse terapii aplicate copiilor bolnavi, fie ca sufera de afectiuni fizice, psihice sau de dezvoltare. De mult e dovedit faptul ca apropierea de un animal are efecte pozitive asupra psihicului unui copil si creeaza o stare de spirit pozitiva.

Si totusi, multi considera ca un copil mic si un animal nu au ce cauta in aceeasi casa. Intr-adevar, aceasta convietuire poate sa puna unele probleme legate de igiena si siguranta, dar daca parintii au posibilitate si iau toate masurile de precautie, motivele de ingrijorare se reduc considerabil.

Beneficiile aduse de animalul de companie copilului

Prezenta animalului este in general benefica pentru copil: il invata diversitatea si frumusetea vietii, ii dezvolta afectivitatea, dar si responsabilitatea. In cazul copiilor retrasi, timizi sau, din contra, cu un temperament exploziv, dar mai ales a celor cu diverse afectiuni cronice, prezenta unui animal are un efect pozitiv, cu conditia ca acesta sa fie ales corespunzator varstei copilului, caracterului, inclinatiilor sale si, nu in ultimul rind, starii lui de sanatate.

Din punct de vedere psihic, copiii care cresc intr-o casa cu animale au multe avantaje. Relatiile pozitive cu animalele de casa intaresc stima de sine si increderea in propria persoana. Relatiile cu ceilalti sunt mult mai bune pentru ca, ingrijind un animal copilul invata ce este increderea, loialitatea, afectiunea si cum se poate comunica non-verbal. In timp, intre animal si copil se creaza o complicitate unica. Pisicuta sau catelul poate sa fie nu numai un partener de joaca ci si un confident pentru copil, un prieten de nadejde, care il apara cand este nevoie.

Animalul este o legatura, uneori singura, cu natura. Un copil care are un prieten necuvantator va invata sa respecte mai mult natura si tot ce inseamna ea, devenind in acelasi timp mai responsabil fata de toate fiintele vii.

Avantajele prieteniei cu un animal se extind si la nivel fizic. Studiile au aratat ca acei copii care cresc cu animale in casa sau in priajma sufera mai putin din cauza bolilor respiratorii (alergii, astm, viroze) si au, in general, o sanatate mai buna pentru ca sunt expusi germenilor, iar sistemul lor imunitar se intareste. In plus, piticii care au un animalut sunt mai rar victime ale accidentelor casnice pentru ca prefera sa se joace mai mult cu prietenul decat cu obiectele periculoase din casa.

Bebelusul si animalul de companie

Pe langa toate efectele benefice aduse de prezenta unui animal in preajma copilului, in conditiile in care in locuinta sunt si bebelusi prezinta risc infectios si risc de agresiune.

Doar o clipa de neatentie si, animalutul cel bland, atras si provocat de miscarile haotice si bruste ale bebelusului sau speriat de tipetele acestuia, poate musca sau zgaria.

Si explorarea mediului inconjurator, punand tot in gurita la fel va crea situatii de stres pentru parinti. In cazul in care este in casa un catel, exista riscul ca copilul sa gaseasca par animal, hrana pentru caini etc., care introduse in gurita constituie un pericol de sufocare.

Mai tarziu, cand copilul incepe sa mearga si incepe sa-si manifeste curiozitatea, dorinta de a explora lumea inconjuratoare, va dori sa atinga, sa zgaltaie, sa loveasca, sa traga de exemplu de urechi sau coada catelusul, care simtindu-se agresat poate reactiona atacand copilul.

Riscuri medicale

In ciuda numeroaselor beneficii, nu toti copiii au voie sa stea in preajma animalelor. Cei cu sistemul imunitar slabit ar fi bine sa nu aiba un animalut de casa precum pisica sau cainele. La fel si cei micuti, de 2-3 anisori. La aceasta varsta, copilul poate lovi animalul, care la randul lui va raspunde prin zgarieturi sau muscaturi. De asemenea, copiii sub 3 ani nu trebuie sa stea in preajma acvariilor neacoperite pentru ca exista riscul sa cada inauntru.

Riscurile strict medicale la care este expus un copil intr-o familie cu animale sunt aler­giile si parazitozele:

  • Alergia

Alergiile la parul de animal, la dejecti­ile de pasari sau la hrana pestilor nu sunt o raritate. Ele au un risc crescut de a se ma­nifesta daca piciul intra in contact cu alergenii men­tionati inca inainte de doi ani, deci la o varsta frageda, sau daca exista o predispozitie genetica de a dezvolta o afectiune alergica.

In plus, prezenta unei alte forme de alergie poate duce la continuarea marsului alergic in conditii favorizante. Astfel, existenta unei dermatite atopice a sugarului, a unei bronsiolite sau bronsite bronhospastice, a unei eczeme sunt semne de existenta a unei atopii care se poate dezvolta in prezenta unor alergeni, precum parul de animal.

Masuri de precautie. Inainte de a decide sa expulzezi din casa un animal pe motiv de alergie, asigu­ra-te ca simptomele sunt reale. Fa testul la alergenul specific si consulta-te cu medi­cul alergolog daca exista un vaccin de desensibilizare.

Exista si cateva reguli simple pe care le poti respecta: spala regulat animalul pentru a indeparta excesul de par, limiteaza-i aria de plimbare in afara dormitorului si in nici un caz nu-i permite sa aiba acces la lenjeria si perna copilului, foloseste un aspirator cu apa pentru a curata spatiile de locuit.

  • Parazitozele

Sunt afectiuni infecto-contagioase date de pre­zenta unor paraziti la animal, ce pot fi transmisi la om. Uneori, afectiunea e data de parazitul respectiv, alteori el poate transmite un alt microb capabil sa produca boli, fiind un vector pentru acestea.

Masuri de precautie. Pentru a preveni acest lucru, animalul trebuie dus periodic la veterinar si deparazitat aproximativ o data la trei luni. Deparazitarea trebuie sa fie si interna si externa, deoarece pentru copil sunt un pericol si parazitii intestinali, dar si puricii si capusele, care pot transmite agentii patogeni ai unor afectiuni prin muscatura lor. Deparazitarea interna fereste de boli periculoase, precum hidatitoza sau toxocaroza, asa ca nu neglija si acest aspect.

Nu uita!

Indiferent de conditiile in care creste animalul (in casa sau afara) animalul trebuie ingrijit, vaccinat, deparazitat. Cu aceste minime precautii ii poti oferi piticului tau un prieten sincer, devotat si amuzant.

animale de companie cand ai bebelus acasa

Cum trebuie sa alegi animalul de companie?

Nu e usor sa alegi animalul potrivit pentru un copil! Animalul trebuie sa se potriveasca ritmului si stilului de viata al familiei, dar in primul rand personalitatii si varstei copilului. Pentru ca siguranta si sanatatea copilul tau sunt cele mai importante, animalul de companie trebuie ales cu foarte mare grija. Urmeaza unele sfaturi pentru a face cea mai buna alegere!

Primul pas in alegere constituie asigurarea ca animalul(le) nu ii provoaca alergie copilului.

Atentie la rasa animalului! Unele rase de pisici si caini sunt cunoscute pentru agresivitatea lor, pe cind altele sunt mai docile si iubesc copiii. Daca animalul intra in familie dupa nasterea copilului, este ideal sa iei un pui, care va creste in familie si se va obisnui de mic sa aiba copii in jur.

Specialistii afirma ca este benefic pentru un copil sa aiba in preajma un animal de companie mai ales dupa varsta de sapte ani. Dupa aceasta varsta un copil poate avea grija de animalul de companie, poate iesi cu acesta la plimbare, il poate hrani sau spala, iar toate acestea il fac pe copil sa devina mai responsabil, mai atent la cei din jur. Totusi, in grija pentru animalut nu trebuie sa te bazezi in totalitate pe copii, chiar daca ei promit sa aiba grija singuri. Pina la urma, responsabil de soarta necuvantatorului este adultul, deci parintele.

Orice varsta ar avea copilul, animalul, fie el pisica sau catel, trebuie sa fie sanatos si cu vaccinarile la zi, iar blanita trebuie ingrijita cu atentie pentru a nu lasa par.

Sfaturi

1.Daca ai un animal acasa, dupa nastere, inainte de a parasi spitalul, gaseste ceva ce are imbibat mirosul copilului precum paturica sa si trimite-o acasa pentru a fi adulmecata de animalul tau. Prin cunoasterea din timp a mirosului copilului, animalul va fi pregatit atunci cand copilul va fi dus acasa.

2.Supravegheaza mereu atat copilul cat si animalul (daca acesta ar putea prezenta un oarecare pericol).

3.Ai grija sa nu roada jucariile copilului. Animalul va deveni confuz si anxios daca observa noi jucarii pe care nu poate sa le aiba, asemeni unui copil.

4.Cel mic trebuie instruit in legatura cu comportamentul in preajma animalului. Nu are voie sa loveasca animalul, sa se apropie cu gurita de el, sa-i bage manuta in gura sau sa manance din castronasul lui.

5.Spalarea stricta a minutelor dupa fiecare joaca cu animalul din curte sau inainte de fiecare mancare in cazul animalului de casa.

Articolele de pe acest site au rol informativ! Daca aveti o problema de ordin medical, va rugam sa va adresati unui specialist!