Afectiunile anale – Hemoroizii, fisurile anale, boala pilonidala etc.

Exista maladii si simptome despre care oamenii evita sa discute din jena, nu numai cu medicul lor de familie, dar chiar si cu cei apropiati. Este si cazul afectiunilor care apar in regiunea anala: hemoroizi, fisuri, abcese, fistule, boala pilonidala.

Este cu atat mai rau cu cat aceste maladii dureroase, uneori chiar chinuitoare si pot fi tratate, dar ce-i adevarat, de multe ori chirurgical, scutind insa bolnavul de neplaceri si mai ales de temute complicatii.

Hemoroizii

Hemoroizii sunt foarte frecventi. Se apreciaza ca, pana la varsta de 50 de ani, jumatate din populatie, femei si barbati, a prezentat o astfel de manifestare. Ei reprezinta dilatatii ale venelor din zona ano-rectala. Exista hemoroizi interni (care se formeaza in interiorul canalului anal) si hemoroizi externi.

Cauzele aparitiei lor sunt diverse: factorul ereditar (responsabil de defecte structurale ale peretelui venos), obezitatea, sarcina si nasterea, efortul defecatiei, statul prelungit pe toaleta, statul pe scaun, tulburari de tranzit (constipatie sau diaree prelungita). Unele afectiuni – ciroza hepatica, insuficienta cardiaca cronica, tumorile regionale (rectale sau genitale) – pot determina, de asemenea, producerea hemoroizilor.

● Hemoroizii externi, observati ca niste mici tumorete moi, nedureroase in jurul orificiului anal, nu dau de obicei simptome alarmante. Daca la nivelul lor se produce insa o tromboza (de obicei brusc, dupa un efort de defecatie), ei devin durerosi, duri si capata o culoare albastru-violacee.

● Hemoroizii interni se manifesta prin: hemoragie, durere, scurgerea unor secretii albicioase sau purulente prin anus si exteriorizarea formatiunilor prin orificiul anal (care poate fi temporara, doar la defecatie sau permanenta).

Hemoragiile pot fi reduse cantitativ sau mai importante si apar la defecatie, sangele ramanand pe suprafata scaunului, fara a se amesteca cu fecalele. Hemoroizii interni se pot si ei complica prin tromboza, producand o durere locala vie. Diagnosticul apartine medicului chirug, prin examen local, tuseu rectal si anuscopie (examinarea regiunii cu un instrument numit anuscop), eventual sigmoidoscopie.

Modalitatile de tratament ale hemoroizilor pot include:

– Bai de sezut calde de cateva ori pe zi;

– Cresterea consumului de fibre si lichide;

– Laxative;

– Medicamente fara prescriptie medicala pentru ameliorarea pruritului si inflamatiei.

Cele mai bune metode de prevenire a aparitiei hemoroizilor sunt:

• mentinerea unei consistente normale a scaunului, pentru evitarea fortarii si scaderea presiunii la defecatie;

• eliminarea scaunului cat mai repede dupa aparitia senzatiei de defecatie.

Exercitiile fizice, inclusiv mersul pe jos, si o dieta bogata in fibre determina o consistenta normala a scaunului, ceea ce conduce la reducerea constipatiei si a efortului la defecatie.

Sfaturi si remedii naturiste

Plantele indicate in aceasta patologie sunt: afin, alun (coaja alba), angelica, brustur, busuioc, castan, coada-soricelului, frasin, gutui (seminte), musetel, nalba, papadie si tataneasa.

Se pot obtine din aceste plante unguente foarte utile in ameliorarea acestei patologii. Modalitate de preparare: se maruntesc 50 de grame de plante peste care se toarna cateva picaturi de alcool cat sa le umezeasca. Se lasa apoi 24 de ore, dupa care se vor amesteca cu 250 de mililitri de ulei vegetal (ideal de masline) si se vor fierbe 3 ore.

Se va separa sedimentul (ceea ce se depune la fundul vasului in care ai fiert amestecul) de ulei in care se va pune 30 de grame de ceara de albine pentru a-l stabiliza. Mai apoi se pune unguentul astfel obtinut in recipiente curate cu capac in care se va pastra in locuri racoroase. La fiecare criza dureroasa se va folosi acest unguent, insa nu timp indelungat ci doar citeva zile, caci are tendinta de a subtia pielea si de a sensibiliza mucoasa care se poate leza.

Un alt tratament naturist indicat in ameliorarea hemoroizilor se face cu frunze de stejar. Se aleg aproximativ 20 de frunze de stejar care se vor fierbe la foc mic 10 minute in 250 de ml de apa. Se va acoperi vasul si se lasa la infuzat alte 10 minute. Dupa aceea cu aceasta solutie se fac spalaturi de sezut sau se pun comprese de mai multe ori pe zi pina la ameliorarea simptomatologiei.

Fisura anala

Fisura anala este favorizata de constipatia cronica, existenta hemoroizilor, traumatisme locale (de obicei legate de actul sexual), inflamatie (apar in sifilis sau bolile inflamatorii intestinale cronice, ca boala Crohn ) sau, mai rar, in cancere cu aceasta localizare.

Se manifesta prin durere intensa in timpul defecatiei si dupa aceea (minute sau ore), ceea ce face ca bolnavul sa evite sa aiba scaun. Este insotita de hemoragie redusa ca volum, de obicei cateva striuri de sange pe suprafata scaunului. Uneori, fisura poate fi observata de catre bolnav cu ochiul liber.

Majoritatea fisurilor anale de scurta durata (acute) si cateva de lunga durata (cronice) pot fi vindecate cu tratament la domiciliu:

– Cresterea consumului de fibre in dieta vindeca fisura prin impiedicarea constipatiei. Scaunele care sunt moi si care trec usor dilata delicat anusul si nu vor redeschide o fisura. De consumat fructe, legume si multe cereale. Suplimentele de fibre pot completa dieta;

– Trebuie de consumat si cantitati majore de apa sau alte fluide cand se mareste cantitatea de fibra in dieta;

– Laxativele pot face tranzitul intestinal mult mai confortabil. Trebuie consultat medicul cat de mult trebuie luate laxativele;

– Statul intr-o cada umpluta cu cativa centimentri de apa calda (baie de sezut) timp de 20 de minute de cateva ori pe zi calmeaza mucoasa rupta si ajuta la relaxarea spincterului anal intern. Astfel se grabeste vindecarea;

– Se pot folosi unguente sau creme pentru tratarea fisurilor ce contin, in unele cazuri, si anestezice. Totusi, aceste preparate nu s-au dovedit folositoare la vindecarea fisurii. Exista anumite dovezi care arata ca cremele anestezice pot intirzia vindecarea;

– Chiar daca anumite persoane sunt tentate sa foloseasca o oglinda sau roaga membrii familiei sa examineze fisura, trebuie sa nu se separe fesele; actionind astfel se poate incetini vindecarea fisurii;

– Se vor folosi servetele pentru bebelusi sau tampoane medicale in loc de hartie igienica pentru stergere dupa defecatie. Aceste produse irita mai putin fisura anala.

Sfaturi si remedii naturiste in afectiunile anale

Seara, inainte de culcare, se recomanda bai locale cu musetel (1 lingura la 1 litru de apa) sau bai locale cu apa de tarite, care se prepara in felul urmator: se pun doi pumni de tarite intr-un saculet de tifon si se fierb intr-un litru de apa, vreme de 15 minute. Fa, alternativ, o seara – bai locale cu musetel, alta seara – cu apa de tarite. Tot seara, si de mai multe ori peste zi, unge local cu alifie de galbenele, cu ulei de sunatoare sau ulei de coada soricelului.

In aceasta problema pot ajuta si uleiurile esentiale:

Pasul 1: Ingrediente:

• 5 picaturi ulei de lavanda;

• 2 picaturi ulei de lamaie;

• 1 vas cu apa calduta.

Se amesteca ingredientele si se spala zona afectata folosind acest amestec.

Pasul 2: Ingrediente:

• 2 picaturi ulei de romanita (musetel);

• 1 picatura de ulei de muscata;

• 3 picaturi de ulei din arbore de ceai;

• 1 lingurita de ulei vegetal.

Se amesteca uleiurile si se maseaza zona anala. Repeta aceasta procedura de doua ori pe zi, timp de 3-5 zile.

Te pot ajuta si supozitoarele cu propolis.

Afectiunile anale – Abcesul anal

Abcesul anal este o colectie purulenta care se formeaza in profunzimea tesuturilor din canalul anal. Se manifesta prin durere (care se intensifica la defecatie sau cand bolnavul este asezat) si mancarime in zona anala, uneori cu prezenta unei umflaturi in aceasta zona, febra, frisoane, scurgere purulenta.

Uneori, daca abcesul nu se vindeca complet, apare un canal intre acesta si piele, care se numeste fistula. Exista posibilitatea ca abcesul din care a provenit fistula nici macar sa nu fie remarcat de bolnav, daca a avut o ameliorare rapida.

Fistula se manifesta prin durere locala, care creste la defecatie, scurgere purulenta persistenta la nivelul marginii anusului, senzatie de mancarime, uneori mici hemoragii.

Modalitati de tratament ale abcesului:

– Singurul tratament eficient este interventia chirurgicala.

– Baile calde in sezut pot ajuta la ameliorarea durerii si a umflaturilor si pot ajuta la o scurgere mai usoara si mai rapida a abcesului.

– Medicul va prescrie medicamentele adecvate impotriva durerii si antibiotice.

Afectiunile anale – Boala pilonidala

Boala pilonidala este o inflamatie cronica a pielii la nivelul santului interfesier, in partea superioara a acestuia, in apropierea portiunii terminale a coloanei vertebrale (zona sacro-coccigiana). Desi exista inca divergente privind mecanismul bolii, se pare ca fire de par patrund in piele si genereaza o iritatie, cu formarea unui chist, care ulterior se poate infecta.

Persoanele sedentare sau care au o profesiune ori practica un sport care obliga la statul prelungit pe scaun (functionari, soferi, ciclism etc.) sunt mai expusi la aceasta afectiune. Alti factori de risc sunt obezitatea, excesul de par corporal (cu parul aspru, cret, sirmos), transpiratia locala, caldura, hainele stramte, igiena deficitara.

Se manifesta prin aparitia unei mici umflaturi – 1-3 cm – in santul interfesier, care isi mareste in timp volumul, usor dureroasa si care lasa sa se scurga intermitent, spontan sau la apasare o secretie. Daca chistul se infecteaza se manifesta prin: durere locala permanenta, intensa, pulsatila, jena la mers, durere sau chiar imposibilitate de a sta pe scaun, uneori febra. Formatiunea devine rosie, umflata, dureroasa la atingere, lasand sa se scurga puroi cu miros fetid si resturi de par.

Tratamentul chistului sau abcesului se poate face printr-o mica interventie chirurgicala, dar exista posibilitatea ca procesul sa se repete in lipsa unor masuri preventive energice.

Recomandari pentru regimul zilnic de viata in cazul infectiilor anale:

• Bai de sezut in alternanta cu apa calduta si apa rece, timp de 20 de minute, de 1-2 ori pe zi pentru a produce relaxarea sfincterului anal, calmarea mucoaselor afectate si indepartarea durerii si a disconfortului;

• Pastrarea igienei zilnice a regiunii perianale prin spalare, in fiecare dimineata si seara, precum si dupa fiecare scaun;

• Evitarea bailor cu spumanti, parfumuri sintetice si saruri de baie;

• Aplicarea unui strat subtire de pudra de talc neparfumata, care reduce transpiratia si frecarea zonei in timpul mersului sau al sederii pe scaun;

• Folosirea de supozitoare cu substante antiinflamatoare si anestezice sau cu propolis;

• Aplicarea de unguente cu adaos de vaselina sau oxid de zinc, care ajuta la facilitarea scaunelor, fara a provoca leziuni;

• Evitarea hartiei igienice aspre, colorate si parfumate, care amplifica inflamatiile zonei iritate; se va inlocui cu servetele de fata imbibate cu lotiune hidratanta;

• Imbracarea unei lenjerii de noapte foarte lejera;

• Tratarea atat a constipatiilor care provoaca ruperi de piele si sfincter, cat si a scaunelor diareice care elimina un continut acid, puternic iritant, ducand la un eritem fesier;

• Combaterea excesului de greutate la persoane obeze care transpira mai intens in zona anusului, reducand posibilitatea vindecarii;

• Efectuarea zilnica a unei activitati fizice moderate, gimnastica usoara si mers de jos.